DUPĂ ACCIDENT (II)

Nici nu era nevoie să văd imaginile cu adevărat şocante, apărute pe net, ale accidentului suferit duminică de Jules Bianchi pe circuitul de F1 de la Suzuka pentru a-mi da seama, doar din gravitatea stării în care se află pilotul francez chiar şi după două zile, că bolidul său a intrat practic SUB utilajul aflat la marginea pistei, astfel încât impactul principal s-a situat direct la nivelul capului.

De altfel, oricât de surprinzător ar fi pentru mine, printre nenumăratele discuţii iscate imediat după nenorocire, mai ales pe tema siguranţei piloţilor, NU s-a numărat şi cea privitoare la felul cum capul acestora este lăsat aproape complet neprotejat (dincolo de cască, fireşte) (şi) în actuala configuraţie a unui monopost de Formula 1. Am convingerea că, indiferent cu ce altă parte a maşinii şi la orice viteză ar fi lovit acel excavator blestemat, Bianchi ar fi fost la ora asta bine-mersi, pregătindu-se pentru etapa următoare, din Rusia, programată chiar în acest weekend. Aşa-numita “celulă de siguranţă” în care stă pilotul, ca într-un adevărat cocon indestructibil, şi-a demonstrat eficienţa de nenumărate ori în aceste două decenii scurse de la ultimul accident fatal petrecut în Marele Circ, cel al lui Ayrton Senna. În schimb, poate la fel de des piloţii au scăpat ca prin miracol de la a fi pur şi simplu decapitaţi, atunci când, de exemplu, un monopost ajunge deasupra altuia, aşa cum i s-a întâmplat în urmă cu doar două sau trei sezoane lui Fernando Alonso, a cărui cască a fost ocolită la numai câţiva centimetri de Lotusul lui Grosjean.

Sigur că nu e treaba mea, cu toate că de-a lungul timpului mi-am imaginat şi eu diferite rezolvări ale problemei, de la montarea câtorva “stâlpi” în jurul capului pilotului sau prelungirea structurii din spate (cea pe care se sprijină un bolid răsturnat, în loc să stea direct pe casca pilotului, cum ai uneori senzaţia!) într-un soi de acoperiş dintr-o bucată, suficient de lat şi de lung, până la carenarea completă, cu parbriz cu tot, a părţii superioare a monopostului, dar, mai ales după cele petrecute duminică, mi se pare şi sunt de-a dreptul convins că aceasta ar trebui să fie şi va fi principala temă de meditaţie şi cercetare a constructorilor în materie de siguranţă.