COANA MIȚA DIN PARIS

Chiar primul nu cred să fi fost, dar m-am numărat cu siguranţă printre cei (dintâi) care au bombănit-o, inclusiv public, pe Simona Halep pentru desele ei accidentări cam strategice, însă de aici şi până la aberaţiile scrise zilele trecute de o oarecare jurnalistă franceză, Carole Bouchard (care n-are nici măcar scuza de a fi rudă cu canadianca Eugenie, una din rivalele Simonei), e o cale mai lungă decât de la Bucureşti la Paris, via planeta Jupiter.

Cucoana – pe care o suspectez că nici măcar n-a ţinut vreodată în mână o rachetă de tenis, fie şi de jucărie, darămite să mai şi nimerească o minge cu ea – se arăta revoltată că jucătoarea noastră s-a retras din turneul de tenis de la Beijing, de săptămâna trecută, imediat DUPĂ ce a învins-o în optimile de finală pe germana Andrea Petkovici (mă-nnebunesc după întâlnirile “nemţoaicei” cu “franţuzoaica” Kristina Mladenovici!), în loc să o facă înainte, respectiv undeva ÎN TIMPUL meciului, când a început să acuze agravarea problemelor fizice avute, de altfel, şi în partidele anterioare şi pentru care a primit îngrijiri medicale, poate eficiente numai pe moment, când efortul mai estompează din dureri, aşa cum oricine a făcut puţin sport la viaţa lui, sau măcar un pic de mişcare în aer liber, e capabil să înţeleagă. În paranteză fie spus, exact aceeaşi “infracțiune” săvârșise, cu o altă săptămână (sau două) înainte, spanioloaica Garbine Muguruza, care s-a retras abia după ce a învins-o pe Simona însăşi, de mă şi gândeam ce ghinion de neşansă pe constănţeancă. Atunci însă, nu cred să fi urlat presa de pe nicăieri!

Aşadar, după mintea puţină şi proastă a jurnalistei, Simona ar fi dat dovadă de lipsă de respect pentru ipoteticul public de la meciul următor, din sferturi, de a doua zi, care prin retragerea ei a fost văduvit de spectacol (Ana Ivanovici calificându-se direct în semifinale), de parcă dacă s-ar fi retras încă din timpul partidei din sferturi nu l-ar fi văduvit chiar pe cel venit special pentru ea şi care făcuse oricum deja deplasarea la arenă. Asta fără a mai socoti “măruntele” chestiuni legate de punctele WTA şi banii pe care le-ar, respectiv i-ar, fi pierdut Simona abandonând cu un tur mai devreme, în condiţiile în care, la urma urmelor, vorbim despre jucătoare profesioniste, nu despre nişte animăluţe de circ forţate cu biciul să evolueze, chiar și rănite, pentru deliciul unor matracuce precum gazetăreasa în cauză. Cât despre competenţa acesteia de a stabili în ce măsură accidentările româncei sunt sau nu reale, ori servesc numai drept scuză pentru a se pregăti mai bine în vederea unui turneu socotit ca mai important, am serioase îndoieli. Oricum, strict referitor la cazul în speţă, întâmplarea face că Simona urma să întâlnească în sferturi o jucătoare (Ana Ivanovici) nu doar mai slab clasată (aşa cum, cel puţin la ora aceea, erau toate, cu excepţia Serenei Williams), ci şi în faţa căreia are un palmares pozitiv, astfel încât, sănătoasă fiind, aşa cum insinuează madame Bouchard, ar fi avut toate şansele să ajungă cel puţin în turul următor. E deci la mintea cocoşului, fie şi galic (dar pesemne nu şi a găinii!), că o “retragere strategică” n-avea niciun sens.