TREABA CU BAFTA

Din consideraţie pentru cititorul, altminteri fidel, care mi-a reproşat (iarăşi!) că scriu prea mult şi des pe teme sportive, deşi, de pildă, pe el, ca şi pe majoritatea românilor, îl doare-n fund de Arsenal (ca să nu mai vorbesc de Calgary Flames, Vancouver Canucks, Montreal Canadiens sau Philadelphia Flyers, că tot a început – prost pe linie pentru favoriţii mei, desigur! – noul sezon de NHL, cu o întârziere de vreo trei luni), n-am să spun astăzi despre tunari decât că de la o vreme şi-au făcut încă un obicei prost, şi anume să pună capăt interesului stârnit de un mare derby după numai zece minute de joc lamentabil, în care încasează deja două goluri şi/sau rămân în inferioritate numerică. Aşa a fost şi săptămâna trecută cu Manchester City şi ieri cu Chelsea, iar obiectivul mai realist de anul acesta ar fi situarea în prima jumătate a clasamentului, dacă nu cumva doar menţinerea în prima ligă.

Pe de altă parte, invocând şi eu aceeaşi afecţiune dorsală faţă de amintitul cititor, am să explic – poate o dată în plus, dar printr-un exemplu elocvent – cum stau lucrurile cu “bafta” mea în calitate de suporter al… oricui. Nu mai departe de ieri dimineaţă, deschizând televizorul pe Eurosport pentru a urmări transmisiunea în direct a unei competiţii de schi alpin pe care o aşteptam cu nerăbdare, am constatat că deşi se apropia vertiginos ora de start, încă nu se terminase un meci de tenis (tot în direct) de la Australian Open, dintre doi jucători ale căror nume, feţe şi naţionalităţi nu-mi spuneau absolut nimic. Scorul era 2-0 la seturi, 4-3 la ghemuri şi 40-15 (pe serviciul adversarului) în favoarea unuia dintre ei. Din simplul motiv că-mi doream ca meciul să se termine cât mai repede pentru a se comuta de urgenţă la schi, am început să ţin cu cel aflat deja în avantaj şi teoretic foarte aproape de victorie. Ei bine, fix din momentul acela a început revenirea spectaculoasă a celuilalt, care nu doar că a întors rezultatul acelui ghem şi a câştigat şi setul cu 6-4, dar – din câte am văzut întâmplător mai târziu – a dus partida în set decisiv, pe care oricum nu m-a mai interesat nici atât cine l-a câştigat, pentru că... din fericire cursa de schi a fost până la urmă transmisă pe Eurosport 2.