DESCULŢE ÎN PAT

La început aveam doar o bănuială, pentru că acum o sută de ani, pe vremea când, copil fiind, probabil le văzusem pentru prima oară, nu dădeam importanţă unor asemenea detalii, dar în urmă cu câteva zile am avut o primă confirmare: în filmele americane (mai) vechi, tălpile femeilor (frumoase) tolănite în ipostaze mai mult sau mai puţin provocatoare pe un pat sau pe o canapea erau perfect curate.

Ce m-a făcut să am această bănuială, împreună cu aceea că la un moment dat cineva de la Hollywood a socotit drept lipsită de verosimilitate o aşa igienă excesivă, este faptul că în filmele americane (mai) noi, tălpile femeilor (frumoase) tolănite în ipostaze mai mult sau mai puţin provocatoare pe un pat sau pe o canapea sunt perfect murdare. Mai precis, de-a dreptul negre, de zici că nu s-au spălat de cel puţin două luni sau tocmai au umblat desculţe pe ruinele unei case arse. Găselniţă care nu mi se pare cu nimic mai verosimilă, în schimb e dezgustătoare.

P.S. Pe lângă situaţiile de mai sus, îi îndemn pe cinefilii cârcotaşi, ca mine, să numere filmele americane în care, atunci când personajele sunt într-un spital, se aude la staţia radio fix următorul anunţ, întâlnit, întâmplător sau nu, şi într-o piesă a trupei Queensrӱche: “Doctor David, telephone please… Doctor David, telephone please…”. Eu am ajuns la şapte!