ÎNAINTE ȘI DUPĂ

În ciuda zecilor de specialiști, experți și așa mai departe, cu tot cu realizatori, moderatori și jurnaliști, care s-au perindat în ultimele zile, după victoria României în fața Ucrainei la EURO, și se vor mai perinda până la meciul nostru următor prin studiourile posturilor de sport sau generaliste, în frunte cu deținătorul drepturilor de televizare, Pro TV, unde până și la emisiunile obișnuite din grila de programe standard, gen „La Măruță”, sunt invitați zilele astea „oameni de fotbal”, nu am auzit încă pe nimeni preocupat de câteva detalii care pe mine personal, ca diletant și simplu frustrat care-mi închipui de multă vreme că aș fi mai bun decât covârșitoarea lor majoritate, mă interesează în mod deosebit, și anume, în primul rând, în ce măsură este mai bine ca Edi Iordănescu să trimită la meciul cu Belgia cea mai bună formulă de echipă, respectiv, în principiu, primul unsprezece din cel cu Ucraina, pe de-o parte pe principiul tradițional și altminteri sănătos, verificat în practică presupun, că „echipa câștigătoare nu se schimbă niciodată”, iar pe de alta pentru că pare și mai logic, în circumstanțe normale, să te bazezi pe cei care au evoluat atât de bine, așa cum mai toată lumea achiesează, însă în mod oarecum tacit sau, mai degrabă, cumva implicit, adică fără să ia în considerare toate elementele (așa cum se întâmplă în general în Romania, că tocmai ce am și scris zilele trecute despre asta), sau, dimpotrivă, dat fiind că, totuși, partida mai abordabilă, unde avem șanse mai mari să obținem un rezultat favorabil, respectiv măcar un egal, este următoarea, cu Slovacia, titularii din partida cu Ucraina să fie odihniți, menajați, mai ales că, realist vorbind, și-așa e greu de sperat la o nouă minune cu o Belgie net superioară și venită acum să-și joace cam ultima șansă de calificare onorabilă, în fața adversarului – și din punctul lor de vedere, sunt convins – mai slab decât Ucraina pe care o vor întâlni ulterior, doar că, desigur, m-ar interesa aici cu adevărat părerea specialiștilor, fiindcă nu mi-e clar dacă după o asemenea pauză, de vreo zece zile, respectiv de la partida de luni cu Ucraina și până la cea de miercurea viitoare cu Slovacia, titularii de care vorbeam și-ar putea ieși mai degrabă din formă sau ceva, decât să se odihnească și să fie proaspeți, iar în al doilea rând, în condițiile în care, trebuie să recunosc, eu însumi am aflat abia cu mare întârziere că Slovacia-Ucraina se joacă cu o zi înainte de Belgia-România, aș fi vrut să-i aud pe toți acești „oameni de fotbal” dându-și cu părerea despre cât de normal este ca slovacii să aibă, practic, 30 de ore în plus de odihnă față de noi la meciul decisiv de miercuri.

Sunt însă sigur că toată lumea va discuta în fel și chip și va întoarce pe toate fețele aceste lucruri DUPĂ întâlnirile noastre cu Belgia și, respectiv, Slovacia, când – mai ales dacă lucrurile nu vor ieși bine pentru noi – vor înțelege perfect cu toții cum (NU) AR FI TREBUIT să procedeze selecționerul, respectiv că (nu) a odihnit titularii, că (nu) a jucat cu rezervele (adicătelea cu Hagi, Pușcaș, Mihăilă... jucători pe care, ca să fiu cinstit, eu mi i-aș fi dorit titulari cu Ucraina... până am văzut câtă dreptate a avut Iordănescu să înceapă cu ceilalți) în meciul cu Belgia, că (nu) a fost bine că (nu) am pus la bătaie toate resursele în meciul cu Belgia și (nu) am fost lamentabili cu Slovacia etc., și, tot brusc, dacă vom rata calificarea cu slovacii, vor înțelege și cât de importante au fost acele 30 de ore pe care eu, firește, n-am să înțeleg nici atunci (așa cum nu înțeleg nici acum, înaintea lor) de ce organizatorii le-au oferit viitorilor noștri adversari (și ucrainenilor față de belgieni, ceea ce ar putea să se răsfrângă tot asupra noastră în anumite circumstanțe specifice), în condițiile în care, chiar și dacă din cauza unor constrângeri de programare erau nevoiți să-i pună pe slovaci cu o zi înainte, puteau măcar să-i pună de la ora 22.00, nu de la 16.00. Șase ore într-un calendar așa strâns contează și ele.