AVENTURA CONTINUĂ (DE FAPT, ABIA ACUM ÎNCEPE ÎN MOD OFICIAL)

Iacta alea est! (Fară vreo legătură cu ceea ce urmează, trebuie să remarc faptul că vremurile tinereţilor mele studioase sunt atât de îndepărtate, încât până şi citatele latine cu origini în antichitate şi-au schimbat formele de când le-am învăţat eu! În fine.)

Aşadar, se pare că nu mai am cale de întoarcere. Harnicele şi eficientele echipaje tehnice de la Romtelecom au rezolvat în mai puţin de două săptămâni ceea ce mi-a fost prezentat drept o simplă înlocuire a unui cablu (care la un moment dat începusem să cred că se întinde pe distanţa Bucureşti-Sighetu Marmației), astfel încât nu mai am acoperire juridică pentru a pretinde rezilierea contractului fără penalităţi. Ce-i drept, de joi seara, de când ultima (eu aş opina că şi prima) intervenţie, care m-a ţintuit vreo două ceasuri în apartament, s-a încheiat, imaginea nu mi s-a mai blocat decât o singură dată. Pe de altă parte, tot doar o singură dată, întâmplător chiar atunci, am încercat să schimb, pur şi simplu, din telecomandă, canalul (altminteri stau numai pe Dolce Sport). În fine (2).

Pe parcursul weekendului, sentimentele mele faţă de abonarea la noul serviciu, de care sper să beneficiez cât de cât măcar în următorii doi ani – după care pot să-i bag în mă-sa cu el cu tot, şi fără penalităţi, dacă nu-mi (mai) convine – au fost amestecate. Mai întâi, m-am bucurat, felicitându-mă călduros, când am aflat că Dolce tocmai a obţinut şi dreptul de a transmite, în exclusivitate(!), câte două meciuri pe etapă din Premier League, cedate practic de Eurosport, care a rămas numai cu trei (din cinci), probabil pentru a avea loc din belșug pentru transmisiunile de cricket, fotbal australian, darts şi fotbal feminin sub 17 ani. Sigur, în principiu, orice astfel de nouă achiziţie făcută de Dolce este de fapt o veste proastă, chiar şi, sau mai ales pentru unul care e abonat şi la (absolut toate) celelalte canale sportive, pentru că, aşa cum am mai spus, calitatea imaginii postului Romtelecom este mult sub a concurenţei (mai recent, poate cu excepţia chiar a Eurosport, ale cărui meciuri din PL sunt difuzate sacadat, şi vă asigur că nu e de la nicio societate de cablu şi niciun televizor de-al meu, de vreme ce la fel se vede pe toate cele trei, respectiv cinci). Mă şi gândeam că transmisiunea HD a lui Dolce Sport e o făcătură, în genul celor de odinioară, când tocmai fusese introdusă televiziunea color în România, dar cum aparatele compatibile erau încă foarte scumpe şi rare, apăruseră în comerţul socialist nişte ecrane de sticlă colorată care se montau, pe suporţi, în faţa televizoarelor tradiţionale, alb-negru, creând un simulacru de imagine color. Mărturisesc că pentru o vreme am avut şi eu aşa ceva! În fine (3).

Revenind la sentimentele mele amestecate, următorul a fost unul de furie şi disperare, când am citit că platforma online DolceTV a devenit (nu m-ar mira dacă nu cumva şi în urma remarcilor mele acide şi insistente în acest sens, făcute retardatei de la serviciul comercial care mi-a întocmit contractul!) disponibilă, contra cost, şi abonaţilor din alte reţele de internet, taman cu o zi înaintea startului de sezon din F1, după ce de vreo doi ani încoace nu se putea accesa decât dacă aveai internet de la Romtelecom [mai demult fusese tot “la liber” (şi mai ieftin!), dovadă stând, printre altele, scrierile mele despre păţaniile avute (şi) cu ea]. Practic, la jumătate de preţ faţă de cât voi plăti abonamentul, aş fi putut vedea, online şi, cum ar veni, neHD (adică la fel de prost ca pe televizor!), plătind prin SMS, cele patru canale de sport, singurele care mă interesează, de altfel. M-am mai liniştit puţin după ce am citit şi continuarea, respectiv nişte articole de ziar bazate pe experienţele sinistre ale celor care au încercat deja să beneficieze de noua (veche) “facilitate”: nervi, blocaje, mesaje batjocoritoare care te anunţă că te poţi conecta… fix după încheierea transmisiunii care te interesează, bani pierduţi, în fine (4), tot tacâmul specific Romtelecom.

Una peste alta, m-am potcovit pentru cel puţin doi ani (AMR 720, adică minus vreo zece zile) cu Dolce, partea poate cea mai nasoală din toată bulibăşeala asta fiind că s-a terminat şi cu luna de miere (adică trei zile întregi) în care măcar favoriţii mei văzuţi aici obţineau rezultate bune: din păcate, Simona Halep s-a oprit în semifinale la Indian Wells, Anglia a pierdut Turneul celor Şase Naţiuni la esaveraj în favoarea Irlandei, şi doar Arsenal a obţinut, ce-i drept, o victorie, şi chiar cu eterna rivală, Tottenham, în deplasare, însă una chinuită, la limită, cu 1-0, după o evoluţie mai jalnică decât multe din cele în urma cărora a fost învinsă (la scor). În fine (5).

P.S. Oarecum superfluu să mai adaug că alaltăieri, când m-am întâlnit cu vecinul de la doi căruia, înainte să mă abonez, îi cerusem ceva informaţii suplimentare despre Romtelecom, fiindcă retardaţii de-acolo îmi spuseseră iniţial că nici nu există infrastructură în bloc (de i-am şi întrebat dacă după ce am renunţat eu acum doi ani la telefon au pârjolit holdele şi au otrăvit fântânile în urma lor, dar n-au înţeles poanta), a ţinut să mă anunţe, uşor acuzator mi s-a părut, că după amplele intervenţii de pe scară ale echipajelor tehnice – la care, ca mahalagiu aflat mereu “la o ţigară” (uneori stinsă între buze de ore întregi), nu putuse să nu asiste – telefonul lui nu mai are ton. Sincer, oricât de straniu personaj cu apucături paranoice ar fi vecinul, nu cred să fie o simplă coincidenţă.