CU TRENULEȚUL PRIN ORAȘ

Printre nenumăratele prevederi absolut stupide sau, poate, doar scăpări inadmisibile ale regulamentelor de Formula 1, cum ar fi și aceea că, în cazul apariției unui incident de steag roșu, inclusiv în primul tur, restartul se va lua cu mașinile aranjate în pozițiile în care s-au aflat... pe turul anterior, respectiv pe grilă, astfel încât chiar și eventualul gogoman care a intrat de unul singur în glisierele de protecție, cauzând oprirea cursei și ajungând, altminteri în mod binemeritat, pe ultimul loc și în pericol de a abandona, își poate repara mașina ca să pornească din poziția pe care s-a aflat inițial ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat... din vina lui, este și cea că, în același caz al apariției unui steag roșu în primul tur, mașinile intrate la boxe pot efectua schimbul de cauciucuri obligatoriu, de pe o compoziție pe alta, astfel încât, așa cum s-a întâmplat duminică, la Monaco, unde am avut parte de cea mai plictisitoare cursă din ultimii cei mai plictisitori ani de F1, un fel de plimbare cu trenulețul prin altminteri pitorescul oraș din care mi-aș fi dorit mai multe imagini decât de pe circuitul pe care nu se petrecea nimic, concurenții pot parcurge tot restul traseului, adicătelea, practic, integralitatea lui, fără să mai intre sau, eventual – în etapele mai normale, unde un singur schimb nu e suficient indiferent de câtă „gestiune de pneuri” s-ar face –,  intrând o dată mai puțin, chiar și în cazul în care oficialii F1 ar ajunge, în sfârșit, așa cum personal sugerez de multă vreme, la înțelepciunea de a obliga echipele să utilizeze TOATE cele trei compoziții de cauciuc, dat fiind că, în ultimii ani, opririle la boxe, cu consecventele schimbări inerente de poziții, măcar vremelnice, au devenit cam cele mai interesante momente ale unui Mare Premiu.

Duminică, de pildă, când, în paranteză fie spus, principalul gogoman favorizat a fost Carlos Sainz Jr., care, după ce a greșit în primele viraje și era să abandoneze, a revenit ca o floricică neprihănită pe locul trei, unde a și terminat, absurdul a fost și mai vădit, deoarece, după steagul roșu survenit practic imediat după start și care a cauzat o întârziere de vreo 45 de minute, încât mă și mir că Antena 1 a lăsat transmisiunea până la capăt, poate și unde în rest procesiunea s-a derulat șnur și relativ rapid, restartul s-a desfășurat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, în afară de pierderea inutilă a trei tururi din cele 78, iar pozițiile, cum spuneam, s-au păstrat cele de la startul inițial, cu excepția mașinilor prea rău avariate ca să mai poată fi reparate în timp util și repuse pe grilă, astfel încât, cum de asemenea spuneam, singura diferență dintre restart și start a fost că între timp monoposturile au fost echipate cu un alt tip de pneuri, socotindu-se astfel că s-a făcut schimbul obligatoriu prin lacunarul și/sau absurdul regulament (în loc să se fi stabilit că, dacă un astfel de incident apare în, să zicem, primele două, sau trei, sau cinci tururi, când există cel mai mare risc, un eventual schimb să nu conteze drept cel obligatoriu), ceea ce, date fiind și circumstanțele aparte de la Monaco, le-a permis să meargă cu ele până la capăt, toate cele 75 de tururi rămase, chiar și dacă a fost vorba de cauciucuri de compoziție medie, însă într-un ritm de melc și practic fără niciun suspans pentru omul care înțelege mai mult din curse decât comentatorii de la Antene și nici n-are interesul lor de a-și păcăli telespectatorii, ca să-i țină pe recepție, că „în curând o să se precipite lucrurile” sau ceva.