BÂLBÂILĂ ȘI GÂNGĂVILĂ

Atunci când Bâlbâilă și Gângăvilă, cei doi moderatori-vedetă de la Digi Sport, au, indiferent în ce ordine, emisiuni succesive, festivalul de gogomănii e asigurat, așa cum s-a petrecut nu mai departe de zilele trecute, când, mai întâi, Bâlbâilă, cel a cărui minte este, în mod evident, mai înceată decât rostirea, de unde și surprinderea pe care o manifestă el însuși atunci când pe gură îi iese cu totul altceva decât NU a gândit încă și trebuie s-o ia de la capăt, uneori și de câte trei-patru ori, a readus în discuție, pasager, un subiect mai vechi, pe care eu însumi îl sărisem tocmai pentru că n-am apucat să-l consemnez la timp, iar apoi mi s-a părut că se cam perimase, prilej cu care și-a reafirmat și, așadar, menținut opinia fermă și stupidă de atunci conform căreia a fost o greșeală de proporții de-a dreptul cosmice faptul că un oficial de la Dinamo și-a făcut o fotografie în fața vitrinei cu trofee de la CFR Cluj, unde se afla o ceva Cupă a României pe care era gravat și numele formației bucureștene, asta în condițiile în care n-am nicio îndoială că, dacă același lucru s-ar fi petrecut cu un oficial de-al lui Liverpool – formația preferată a lui Bâlbâilă, după cum nu se sfiește s-o recunoască – în fața vitrinei lui, să spunem, Manchester United sau Everton, gestul ar fi fost interpretat de fix același Bâlbâilă, care și-ar fi încheiat apoteotic tirada cu vreun clișeu caracteristic de genul „nu ne mai facem bine!”, ca unul de normalitate, fair-play tipic britanic, respect între cluburi rivale și, în general, dovada unui nivel de civilizație la care noi nu vom ajunge prea curând, dacă vreodată, după care, Gângăvilă, cel a cărui gură, dimpotrivă, nu poate ține pasul cu gândirea-i sprințară și împrăștiată, fără urme de logică, încât se trezește mâncând litere și chiar cuvinte întregi de teamă să nu-și uite ideea încă înainte s-apuce s-o rostească până la capăt, s-a dovedit un fel de adept in- sau subconștient (cum spunea el că e Colțescu rasist fiindcă l-a indicat cu termenul „negru” pe un jucător... negru) al teoriei că orice femeie care se îmbracă provocator, cu fuste scurte și decolteuri adânci, și e violată poartă o vină cel puțin la fel de mare cu a agresorului, dacă nu chiar exclusivă, susținând sus și tare, vehement și chiar în mai multe ediții ale emisiunii, că adevăratul vinovat pentru o eliminare pe nedrept nu este arbitrul care – după cum o demonstrau toate reluările – a arătat un prim cartonaș galben în mod absolut gratuit unui jucător, după care, la o altă fază, i-a mai arătat unul, de data asta pe merit, dându-l afară, ci jucătorul însuși, care, vezi Doamne, de vreme ce știa că are deja un cartonaș, fie și nemeritat, trebuia să nu mai facă un fault „de galben”, uimirea mea și mai mare fiind, în aceste condiții, că nu l-a învinovățit și pe antrenorul jucătorului respectiv, care, știind, la rândul lui, că acesta are un cartonaș acordat aiurea, ar fi trebuit să-l înlocuiască, cum se mai procedează, tocmai pentru că altfel era greu de băgat mâna-n foc că, în vâltoarea jocului, nu l-ar fi luat oricum și pe al doilea, poate acordat la fel de aiurea ca și primul, caz particular în care poate că bietul Gângăvilă ar fi realizat și el că, totuși, numai și numai violatorul (recte arbitrul care ar fi greșit... de două ori) e vinovat pentru agresiune, indiferent dacă femeia e îmbrăcată cu fustă mini și decolteu până la buric sau încotoșmănată cu un costum de astronaut.