MUNCĂ PENTRU TOT POPORUL

Întâmplându-se ieri să văd frânturi din ceremonia semnării “protocolului pentru asigurarea creşterii economice” (ce-am mai rââs…) dintre partidele de guvernare, am avut o dată în plus senzaţia că printre din ce în ce mai puţinii oameni din ţara asta care, în absenţa unor înclinaţii uşor masochiste – ca ale mele în unele momente, după cum se vede – sau a interesului de serviciu ori de partid, sunt dispuşi să-l mai asculte pe Emil Boc, deja nu se mai află de multă vreme el însuşi, fiindcă numai un individ care nu se aude ce spune când vorbeşte poate promite, bunăoară, ceea ce nici măcar Ceauşescu n-a îndrăznit la apogeul grandomaniei sale paranoice, şi anume că, o dată ce “România va păşi pe terenul creşterii economice” (unul care în gura lui Boc suna de parcă ar fi fost ceva la fel de îndepărtat şi misterios ca o ipotetică, dar foarte improbabilă, planetă locuită dintr-o galaxie aflată la mii de ani-lumină), vor fi asigurate nici mai mult nici mai puţin decât “locuri de muncă pentru toţi cetăţenii ţării”.

Numai dacă nu cumva a fost de fapt o ameninţare, iar munca la care s-a referit e aia silnică!