ANALIZA UNEI ANALIZE

Raportat la cât de puţin am ascultat din talk-show-urile prilejuite de moţiunea de cenzură de ieri, am auzit o cantitate gigantică de gogomănii, în fruntea listei situându-se, fără îndoială, cea debitată de un alt foarte cunoscut jurnalist, analist, formator de opinie… şi aşa mai departe, care, vorbind despre eventualii trădători din rândurile opoziţiei dispuşi să voteze împotriva moţiunii în schimbul diverselor avantaje, nu doar sugera, ci susţinea apăsat, chiar în contradicţie cu un coleg de emisiune care vehiculase numele mult mai plauzibil al Adrianei Săftoiu, că o foarte probabilă surpriză neplăcută ar putea-o constitui nimeni altul decât Călin Popescu Tăriceanu, adversitatea nutrită de acesta faţă de liderul PNL, Crin Antonescu, în urma pierderii alegerilor interne, având prilejul perfect să se concretizeze într-o subită apropiere de coaliţia băsistă aflată la guvernare!

Acum, sunt primul care să admit că în politica românească absolut orice (rău) este posibil, dar – dincolo de faptul că numai cu câteva zile înainte fostul premier se manifestase la fel de tranşant ca întotdeauna împotriva ciumei portocalii chiar într-o emisiune la postul de televiziune la care evoluează zilnic şi analistul cu pricina – mi se pare totuşi caraghios să-şi închipuie cineva că, în condiţiile în care Crin Antonescu tocmai a târât partidul într-o alianţă cel puţin hazardată, dacă nu complet nefirească, cu PSD şi PC, eventualii “disidenţi”, gen Orban, Vosganian, Tăriceanu, n-ar avea suficient front de atac împotriva sa decât printr-o colaborare încă şi mai stranie cu pedeliştii aflaţi deja – măcar conform sondajelor de opinie – pe cale de dispariţie! Mai ales că o platformă care să susţină, dimpotrivă, independenţa liberalilor în raport cu orice altă forţă politică până la următoarele alegeri, indiferent când vor fi ele, sunt convins că ar avea destui adepţi printre simpatizanţii mai vechi şi mai radicali. Pe mine în mod cert!