UN SPORT CIUDAT

În condiţiile în care de multă vreme nu mă mai interesează nici cât negru sub unghie ce se întâmplă în campionatul intern de fotbal, chiar nu ştiu cum s-a nimerit ca spre sfârşitul anului trecut să-l aud la un moment dat pe Mitică Dragomir lăudându-se că el este “artizanul” deciziei ca a doua etapă din… retur (?!) să nu se mai joace, din cauza zăpezii care – în mod cât se poate de firesc pe la jumătatea lui decembrie – căzuse pe toate stadioanele şi periclita integritatea jucătorilor sau aşa ceva. Ţin minte că la vremea respectivă m-am întrebat, într-o doară, cine mama dracului fusese totuşi artizanul deciziei iniţiale, de a se desfăşura două etape din retur în plină iarnă şi ce păzise atunci dom’ Mitică?

Ieri, când, într-un târziu, n-am mai suportat să văd cum Philadelphia Flyers e umilită de New York Rangers în NHL (se făcuse deja 5-0!) şi am comutat în treacăt pe Digi Sport, am văzut nişte secvenţe din ceea ce iniţial am crezut că e o competiţie de schi fond. După ce m-am lămurit însă că era vorba despre meciul chipurile de fotbal dintre Steaua şi FC Braşov, nu m-am putut împiedica să mă întreb din nou cum de s-a ajuns să se joace în Liga I şi prin decembrie şi prin februarie-martie, mai ceva ca în Serie A sau Premier League, când acum nu mai avem nici măcar grijile cupelor europene şi cu atât mai puţin pe cele ale marilor turnee finale la nivel de echipă naţională, care pe vremea “generaţiei de aur” justificau, poate, eforturile de a se încheia cât mai devreme competiţiile interne, pentru a se asigura celebrele “stagii de pregătire”.