LA MAI MIC!

Liverpool-Arsenal 5-1!

Odată şi-odată, măcar o dată, tot trebuia să se întâmple şi un pocinog de asemenea proporţii, pe care eu unul l-am aşteptat cu înfrigurare cam la fiecare din ultimele cel puţin cinci-şase meciuri, ca să nu spun de-a dreptul zece, pe care “tunarii” de bâlci le-au început propriu-zis abia pe la jumătatea celei de-a doua reprize, când în general marcau rapid, la interval de câteva minute, două goluri şi tranşau problema învingătoarei “fără să se întrebuinţeze”. Aşa, de pildă, cu numai două etape înaintea dezastrului de sâmbătă, în meciul de la Southampton, remarcasem că la pauză statisticile şuturilor la poartă indicau ceva de genul 10-0 în favoarea gazdelor, chiar dacă nu se marcase niciun gol. În final scorul a fost 2-2, iar oaspeţii probabil s-au simţit chiar frustraţi că le-a scăpat victoria printre degete, după ce conduseseră cu 2-1… preţ de vreo treizeci de secunde. De altfel şi la Liverpool al doilea mitan a fost onorabil, încheindu-se la egalitate, 1-1.

Între timp, Arsène Wenger fireşte că a profitat din plin de jumătatea de sezon mai bună a elevilor săi pentru a-şi prelungi contractul cu încă paişpe cincinale. În ritmul ăsta, mă tem că francezul va fi primul tehnician din istoria fotbalului cu un contract mai lung decât speranţa medie de viaţă a unui individ.

Partea bună în toată povestea asta e că, la fel ca în anii trecuţi, londonezii au reluat obiceiul de a “rezolva”… negativ marile derby-uri încă din primele minute, când fie încasează o căruţă de goluri, fie rămân cu câte un om în minus, fie şi una şi alta, astfel încât măcar mă pot apuca şi eu de alte îndeletniciri, în loc să stau ca prostul cu sufletul la gură şi ochii lipiţi de televizor toate cele nouăzeci de minute.

Urmează Arsenal-Manchester United. Dumnezeu cu mila!