Loading...
Bucureşti, România
E-mail: blogziar@yahoo.com

joi, 31 iulie 2008

MAI BINE CROCODIL DECÂT ERBIVOR

Închipuitul om providenţial Sever Voinescu, prin a cărui intrare în politică “turma de erbivore” probabil că nu va mai merge “somnolent” spre “mlaştina cu crocodili”, ci în pas vioi, îmi aminteşte de unele personaje pitoreşti care, simţindu-se vinovate pentru că n-avuseseră curajul sau măcar ocazia să iasă pe străzi în decembrie 1989, încercau să-şi scoată pârleala printr-o participare excesiv de activă la toate mitingurile pro- şi anti- de imediat după. Domnul Voinescu, după ce a ratat tumultoşii ani 90, când lupta politică avea într-adevăr un anumit dramatism, drumul către democraţie nefiind încă unul foarte sigur, nu mai are, din nefericire pentru el, a ne apăra decât cel mult de “crocodili” cu dinţii tociţi, precum Adrian Năstase, sub a cărui ocârmuire, ne place să recunoaştem sau nu, România a intrat în NATO, a scăpat de vize şi a avut o creştere economică importantă, sau Vadim Tudor, care nu doar că nu mai e ce-a fost, şi mai puţin decât atât, dar în curând nu va mai fi deloc.

Până la urmă, tot ce a făcut domnul Voinescu a fost să schimbe echipa, oficializându-şi transferul de la turma de erbivore la formaţia de tineret-speranţe a crocodililor.

miercuri, 30 iulie 2008

FIRESCUL DISPREŢ

Mai toate discuţiile pe marginea lansării în politică a domnilor Cătălin Avramescu şi Sever Voinescu pornesc de la o uşoară neînţelegere: susţinătorii celor doi au senzaţia că adversarii lor critică această decizie fiind din principiu împotriva implicării directe în politică a oamenilor de presă, când de fapt reproşul care li se aduce este unul cumva retroactiv, legat de activitatea lor de până în momentul anunţului care a şi schimbat complet modul de a judeca respectiva activitate.

În fond, avem de-a face cu un paradox: deşi intrarea în politică a unor oameni cu un anumit nivel intelectual, precum analiştii sau jurnaliştii, este în sine un lucru nu doar firesc, dar chiar benefic, individual, fiecare dintre ei nu poate fi privit decât cu multă reticenţă, dacă nu de-a dreptul cu dispreţ, pentru că va plana întotdeauna suspiciunea că tot ce a făcut până atunci a fost premeditat, cu scopul de a-şi croi propria carieră de viitor politician.

marți, 29 iulie 2008

“SOLUŢII”

Aşa cum după atentatele din 11 septembrie s-au găsit destui deştepţi care să susţină că principalii vinovaţi pentru prăbuşirea turnurilor gemene au fost arhitecţii lor, care le-au proiectat fără să ia în calcul ipoteza că ar putea fi vreodată folosite drept pistă de aterizare forţată pentru ditamai avioanele, după fiecare inundaţie de pe la noi apar politicieni şi jurnalişti furioşi că autorităţile nu s-au îngrijit din timp să facă de-a lungul fiecărui pârâiaş care se întâmplă să-şi iasă din matcă, rivalizând în debit cu Dunărea, nişte ziduri chinezeşti pe post de diguri rezistente la o viitură oricât de istorică ar fi ea.

Fiind şi an electoral, nu m-ar mira ca într-una din zilele astea să-l văd pe domnul Boc, de pildă, acuzându-i pe cei 322 de parlamentari ticăloşiţi că nici după atâta amar de vreme de când ne confruntăm cu asemenea dezastre nu s-au învrednicit să dea o lege prin care să interzică o dată pentru totdeauna inundaţiile pe teritoriul ţării! Lege care – în paranteză fie spus – ar avea exact aceleaşi şanse ca oricare alta din România să fie şi respectată!

luni, 28 iulie 2008

DILEME

Una dintre moderatoarele talk-show-urilor de la Realitatea TV era chinuită ieri de o mare dilemă: oare politicienii care se duc în localităţile afectate de inundaţii o fac pentru a fi cu adevărat de folos oamenilor de acolo sau doar pentru a-şi face campanie electorală ieftină?

Ciudat lucru, o întrebare oarecum similară şi cu un răspuns la fel de greu de dat, mi-am pus şi eu zilele astea: oare televiziunile care transmit practic nonstop asemenea inundaţii o fac pentru a da o mână de ajutor autorităţilor şi a oferi cetăţenilor informaţii utile sau pur şi simplu pentru că este cea mai facilă cale de a obţine rating şi, prin urmare, încasări substanţiale din publicitate?

joi, 10 iulie 2008

DE-AIA N-ARE MOTANUL COADĂ...

Pentru a scăpa de acuzaţiile grave legate de modul catastrofal în care au privatizat Petromul, pesediştii au recurs la o diversiune – susţinută din păcate şi de câţiva jurnalişti antenişti care se complac în a face pe... naivii – aruncând pisica moartă în curtea lui Traian Băsescu, care ar fi adevăratul vinovat, deoarece el, ca ministru în fostul guvern CDR, s-a angajat primul în faţa autorităţilor europene să facă respectiva privatizare.

Asta e ca şi cum un cetăţean care se hotărăşte – cât se poate de firesc – să-şi vândă apartamentul, şi apelează la un agent imobiliar, ar fi vinovat că acesta din urmă îi înstrăinează din proprie iniţiativă, prin diverse tertipuri, pe lângă apartament, şi mobila, ba chiar şi autoturismul, totul pe un preţ derizoriu, păgubitul neavând apoi niciun drept să-i ceară socoteală escrocului! De-aia n-are Motanul coadă: fiindcă este; de topor.

miercuri, 9 iulie 2008

DACĂ AR VREA, S-AR PUTEA SĂ POATĂ!

În contextul discuţiilor despre o posibilă alianţă de guvernare PSD-PNL, o jurnalistă se arăta zilele trecute foarte nedumerită cum de liberalii au ajuns să-l considere pe Traian Băsescu mai periculos pentru stabilitatea democraţiei din România decât pe “eternul” lor adversar... de până acum câţiva ani, Ion Iliescu.

Păi, lucrurile sunt cât se poate de simple: dacă admitem că actualul preşedinte manifestă anumite înclinaţii autoritariste, el este mai periculos nu numai decât Ion Iliescu, ci şi decât Hitler sau Mussolini, pentru că, spre deosebire de ultimii doi, domnia sa este în viaţă, iar spre deosebire şi de primul, se află încă în funcţie. Cu alte cuvinte, dacă s-ar hotărî cu adevărat să vrea, s-ar putea să şi poată!

luni, 7 iulie 2008

CU AŞA JUSTIŢIE...

Parlamentul n-a scăpat prilejul de a-şi mai da o dată, singur, un şut în fund (fără să facă şi vreun pas înainte), intrând în vacanţă şi lăsând netranşată situaţia miniştrilor anchetaţi de DNA.

Totuşi, oricât de mult mi-aş dori şi eu să-i văd pe domnii Mitrea, Năstase, Păcuraru şi Şereş aduşi în faţa instanţelor de judecată care să stabilească o dată pentru totdeauna dacă sunt sau nu vinovaţi de ceva, nu pot să nu remarc ipocrizia analiştilor şi adversarilor lor politici care, dacă nu în aceeaşi frază, măcar în cea anterioară sau în următoarea, vorbesc despre cât de prost funcţionează Justiţia din România, şi, pe de altă parte, le pretind să renunţe din proprie iniţiativă la imunitate şi să se înfăţişeze cu piepturile dezgolite înaintea unor magistraţi bănuiţi de toate relele, de la corupţie la incompetenţă, pentru a-şi demonstra nevinovăţia.

Cu o Justiţie ca a noastră, recunosc că şi eu aş ezita să mă prezint de bunăvoie la Tribunal, şi poate m-aş folosi de toate chichiţele avocăţeşti să evit acest lucru, chiar dacă aş fi judecat pentru asasinarea lui Kennedy, petrecută cu mult timp înainte de a mă naşte şi într-o ţară în care n-am călcat niciodată!

joi, 3 iulie 2008

PENSII ŞI MIRACOLE

Nu ştiu ce să zic, eu unul am anumite îndoieli în priviţa asta, dar cine îl aude pe fostul ministru pedist al Muncii, Gheorghe Barbu, cum justifică propunerea PD-L de a se devansa la 1 august cea de-a doua etapă de mărire a pensiilor, ar putea ajunge la concluzia că Varujan Vosganian este, în felul său, dacă nu chiar unul mare, măcar un mic geniu al finanţelor. Domnul Barbu susţine că la bugetul de asigurări sociale exista la sfârşitul lunii iunie un excedent, în condiţiile în care guvernul a luat în calcul şi posibilitatea ca pentru a plăti cum se cuvine pensiile să apeleze la bugetul de stat, de care însă deocamdată nici n-a trebuit să se atingă în acest scop. Pe scurt: sunt bani cu duiumul.

Asta îmi aminteşte de mai multe chestii, printre care şi de bancul cu porcul şi cu măgarul, pe care – spre disperarea celor care nu-l ştiu – n-am să-l spun acum, dar care se încheia cu următoarea replică adresată de măgar porcului: “auzi bă, mi se pare mie sau tu nu eşti porcul de anul trecut?!”. Pentru că n-aş vrea să fiu măgar cu domnul Barbu, mie mi se pare, dimpotrivă, că domnia sa chiar este unul dintre cei care anul trecut îi făceau iresponsabili şi mincinoşi pe miniştrii Păcuraru şi Vosganian când susţineau că pensiile se pot mări de la 1 ianuarie 2008 (şi mai ales când le-au mărit chiar cu două luni mai devreme!), pentru că excedentul înregistrat şi pe vremea aceea la bugetul de asigurări sociale ar fi fost conjunctural, iar dacă s-ar lua bani de la bugetul de stat ar însemna să nu mai fie destui pentru autostrăzi, şcoli, spitale ş.a.m.d.

Cum domnul Barbu recunoaşte că excedentul e şi acum, după 8 luni de plătit pensii substanţial mărite, la locul lui, iar autostrăzi, şcoli şi spitale tot n-avem, dar din cu totul alte motive – care de altfel oricum par să nu-l mai preocupe atât de mult – înseamnă că indirect admite că s-a înşelat amarnic, iar Varujan Vosganian a înfăptuit aproape un miracol economic, uimind atâţia şi-atâţia specialişti!

miercuri, 2 iulie 2008

APCALIPSA DUPĂ TELEVIZIUNI

Cum deja faimosul şi din start stupidul proiect de lege al domnilor Funar şi Ghişe, prin care televiziunile sunt obligate să trateze în proporţii egale teme pozitive şi negative n-a intrat încă în vigoare, posturile autohtone îşi fac de cap şi de câteva zile nu mai vorbesc decât despre nenorocirile abătute brusc asupra naţiunii pe 1 iulie, odată cu valul de scumpiri, din care majoritatea sunt totuşi, cel puţin deocamdată, doar la stadiul de prevestiri funeste. Singurul echilibru este între veştile bune/rele date de partidele din opoziţie, care se întrec în a licita iresponsabil măriri de pensii, salarii şi subvenţii de tot felul şi cele rele/bune lansate, paradoxal, de guvern, care cu numai câteva luni înainte de alegeri se străduieşte să mai taie din elanul populist al politicienilor, chiar cu riscul de a-şi încălca propriile promisiuni cu iz de pomeni electorale, făcute în desele lui momente de rătăcire din ultima vreme.

Vestea cu adevărat bună în toată această poveste este însă că lumea nu prea se uită la asemenea emisiuni şi îşi vede în continuare liniştită de treabă. Dacă s-ar uita, pe străzile patriei n-am întâlni decât oameni disperaţi, care-şi smulg cu frenezie de pe creştete părul făcut măciucă.



P.S. Probabil din dorinţa de a reflecta în mod obiectiv şi perfect echilibrat situaţia creată de creşterea preţurilor la energie electrică şi gaze, Realitatea TV a postat ieri pe pagina sa de internet următorul sondaj de opinie, la care se poate răspunde printr-un simplu (şi singur!) DA sau NU: “Sunteţi afectat de valul de scumpiri intrate în vigoare la 1 iulie? Pensia sau salariul mai acoperă cheltuielile strict necesare unui trai decent?”.

marți, 1 iulie 2008

CINE E MAI DE STÂNGA DECÂT PARTIDELE DE STÂNGA?!... “MARELE PARTID DE DREAPTA”!

Motto: “PNL este un partid de dreapta, care n-are nimic în comun cu componenta socială”.
(Emil Boc, preşedinte PD-L, ieri, ora 20.42, Realitatea TV)


De mai bine de un an, liderii PD-L acuză actualul guvern liberal că, în cârdăşie cu PSD, a dus ţara de râpă, întrecându-se în a oferi pomeni electorale, caracteristice mai curând unui executiv de stânga, precum mărirea pensiilor şi salariilor în mod arbitrar, nefundamentat din punct de vedere economic, sau acordarea de tot felul de subvenţii şi ajutoare sociale care au distrus echilibrul macroeconomic, au determinat creşterea inflaţiei şi scăderea nivelului de trai etc.

Ieri, aceiaşi pedelişti au venit în sfârşit şi cu soluţiile concrete la toate aceste probleme: creşterea şi mai mare a salariilor, devansarea următoarei etape de mărire a pensiilor de la 1 ianuarie 2009 la 1 august 2008 şi extinderea sistemului de subvenţii inclusiv la energia electrică! (Le-a scăpat numai scăderea TVA-ului la produsele alimentare de bază). Iată aşadar “adevărata alternativă de dreapta” oferită de Emil Boc, Theodor Stolojan, Cristian Boureanu, Valeriu Stoica & Co. alegătorilor dezamăgiţi de prestaţia stângistă a PNL-ului la guvernare!

Aştept cu viu interes ca şi competenţii analişti economici adunaţi aproape seară de seară la Realitatea TV pentru a toca mărunt activitatea miniştrilor Vosganian şi Păcuraru să confirme cu argumente ştiinţifice soluţiile salutare propuse de PD-L şi probabil reconfirmate astăzi de Traian Băsescu la întâlnirea cu partidele, de la Cotroceni.