MAI BINE CROCODIL DECÂT ERBIVOR

Închipuitul om providenţial Sever Voinescu, prin a cărui intrare în politică “turma de erbivore” probabil că nu va mai merge “somnolent” spre “mlaştina cu crocodili”, ci în pas vioi, îmi aminteşte de unele personaje pitoreşti care, simţindu-se vinovate pentru că n-avuseseră curajul sau măcar ocazia să iasă pe străzi în decembrie 1989, încercau să-şi scoată pârleala printr-o participare excesiv de activă la toate mitingurile pro- şi anti- de imediat după. Domnul Voinescu, după ce a ratat tumultoşii ani 90, când lupta politică avea într-adevăr un anumit dramatism, drumul către democraţie nefiind încă unul foarte sigur, nu mai are, din nefericire pentru el, a ne apăra decât cel mult de “crocodili” cu dinţii tociţi, precum Adrian Năstase, sub a cărui ocârmuire, ne place să recunoaştem sau nu, România a intrat în NATO, a scăpat de vize şi a avut o creştere economică importantă, sau Vadim Tudor, care nu doar că nu mai e ce-a fost, şi mai puţin decât atât, dar în curând nu va mai fi deloc.

Până la urmă, tot ce a făcut domnul Voinescu a fost să schimbe echipa, oficializându-şi transferul de la turma de erbivore la formaţia de tineret-speranţe a crocodililor.