Loading...
Bucureşti, România
E-mail: blogziar@yahoo.com

marți, 30 septembrie 2014

ŞI NE-A LĂSAT!

Vestea bună a zilei vine din fotbal, de la echipa naţională: Piţi, Piţi ne lasă, în sfârşit!

Sigur, ieri, când am văzut prima dată ştirea, într-un fel de jurnal de pe Digi Sport, am crezut că e o greşeală redacţională şi că au inserat una din urmă cu vreo lună, când tot circula acelaşi zvon, al plecării selecţionerului de viitoare tristă amintire la o formaţie putred de bogată din Arabia Saudită, după care au urmat obişnuitele dezminţiri, dar şi o aparentă clarificare în sensul că până la urmă într-adevăr afacerea picase. Din fericire, iată că n-a fost aşa.

Coincidenţa face că săptămâna trecută mă nimerisem (tot) pe Digi Sport exact când Piţurcă abera telefonic pe post, făcându-i în fel şi chip pe jurnaliştii care au îndrăznit să nu-l ridice în slăvi după glorioasa victorie epocală cu Grecia (aceeaşi pe care în urmă cu vreo trei decenii o băteam oriunde şi oricând, atât la nivel de naţională, cât şi de echipe de club, cam cum nu-i mai batem azi nici pe feroezi!) opinând că elenii au fost cei care au jucat neaşteptat de slab, nu ai noştri fabulos de bine. Cu mitocănia-i caracteristică, individul nu s-a mulţumit să-şi verse năduful în limitele bunului simţ (atâta cât s-o mai găsi la unul care are totuşi mai mulţi ani de-acasă decât cei şase-şapte ai celor care au mers normal la şcoală), ci, printre altele, s-a apucat să facă mişto de studiile neterminate de Teologie ale unui gazetar care altminteri ar fi ajuns ceva popă, în condiţiile în care selecţionerul însuşi e dovada vie că măcar barbugiu cu acte-n regulă poţi ajunge şi dacă n-ai absolvit, aşa cum se cuvenea, măcar un ciclu primar de Rahova sau Jilava.

Partea şi mai penibilă a discuţiei a fost însă prilejuită nu de maestrul zarurilor, ci, culmea, de un alt jurnalist, devenit ceva trepăduş prin federaţie, după ce până mai ieri pozase ani de zile în mare expert neutru, dar necruţător, gata la orice oră din zi şi din noapte să debiteze pe nerăsuflate analize amănunţite despre oricare fază lipsită de cel mai mic interes. Dat în vileag, mai în glumă, mai în serios, de un coleg de emisiune, că imediat după meciul cu pricina, pe acelaşi post, până şi el îşi exprimase – altminteri pe bună dreptate, că doar a văzut o ţară întreagă, în afară de nea Piţi căruia probabil că-i căzuse bretonul cărunt peste ochelari – convingerea că într-adevăr grecii jucaseră dacă nu chiar ca nişte cizme, oricum mult sub aşteptări, nu ştia cum să se facă mai mititel în studio, negând vehement în tăcere din cap, doar-doar nu l-or vedea (sau l-or crede) şefii la televizor cum, într-un moment de rătăcire, se uşurase contra vântului. 

După care, odată scăpat de pericolul iminent de a fi dat afară în direct prin telefon, a prins iarăşi curaj şi s-a apucat să facă o analiză “ca pe vremuri”, extrem de acidă şi critică la adresa protagoniştilor, despre meciul… câştigat de Steaua cu 6-0 în Europa League, fără să-i treacă, pesemne, prin minte, că bietul Costel Gâlcă, antrenorul bucureştenilor, ar fi cu mult mai îndreptăţit (în paranteză fie spus, şi educat) decât alde Piţurcă să se plângă că nu-i sunt recunoscute meritele, dacă şi după cea mai categorică victorie din istoria competiţiei se mai găseşte câte unul ca ăsta să-l tragă de – pardon de expresie – gâlci. 

Dincolo de faptul că, la urma urmelor, oricât de paradoxal ar părea, criticile erau (şi de data asta) perfect întemeiate, cu siguranţă că viteazul gazetar s-ar fi abţinut, totuşi (sau, în orice caz, n-ar mai fi recunoscut mai târziu, într-o eventuală confruntare directă), dacă se afla pe statul de plată al lui Becali. Chestie de caracter.

luni, 29 septembrie 2014

ROMÂNIA, SORĂ CU BELGRAVISTANUL: “NELIMITAT” ÎNSEAMNĂ MAI PUŢIN DECÂT LIMITAT!

Trebuie să recunosc din capul locului că fix-fix aşa ceva nu mi s-a întâmplat (încă), deşi am pătimit şi eu destul cu companiile de telefonie mobilă, în general, şi, în particular şi special, cu abonamentul “nelimitat” de la Digi, despre care am tot scris şi pe care, de altfel, după lupte seculare care au durat aproape trei luni, şi numai după intervenţia energică a ANPC, care a aplicat şi nişte amenzi usturătoare (ceea ce înseamnă că, de pe urma subsemnatului, Digi sigur n-a făcut profit, ci are numai pierderi!), am reuşit să obţin aprobarea de a îl rezilia anticipat şi fără plata vreunei penalităţi, semn că nici eu nu sunt chiar nebun de tot, şi, măcar în chestiunea asta, am avut dreptate, dar tocmai citeam pe un forum că au păţit-o alţii şi, cercetând, am dat peste aceste documente (1, 2, 3) oarecum oficiale, din tot atâtea surse relativ independente, care, pe lângă că m-au îngrozit, fac credibil orice scenariu aparent absurd şi socotit iniţial drept paranoic.

După cum bine se poate vedea, până şi ANCOM, adică autoritatea supremă în telecomunicaţii naţionale, avertizează asupra unor riscuri asumate de clienţi atunci când achiziţionează un abonament care teoretic le oferă minute “nelimitate” (în afara reţelei). Pe de altă parte, parcurgând celelalte două texte, observăm că, măcar, Vodafone are un strop de bun-simţ în marea-i de nesimţire, stabilind câteva reguli altminteri precise şi explicit asumate, de bună, respectiv rea conduită a nătăfleţului care le e client, în timp ce, la Digi, cele asumate public (pe lângă nişte foarte probabile “norme interne”, secrete) sunt pe cât de drastice, pe atât de echivoce. 

Aşadar, conform Vodafone, clientul este declarat ca utilizând în mod abuziv reţeaua şi urmează să fie pedepsit în consecinţă, fie cu întreruperea serviciului, fie cu cine ştie ce amenzi, dacă sunt întrunite în mod cumulat TREI condiţii: 1. apelurile efectuate în alte reţele reprezintă mai mult de 60% din cele totale; 2. numărul apelurilor către alte reţele e de minim trei ori mai mare decât cel al apelurilor primite din alte reţele; 3. apelurile iniţiate ÎN REŢEA (?!?!) sau către alţi operatori depăşeşte 5000 de minute pe lună.

Să luăm acum un caz ipotetic, dar care, între noi fie vorba, seamănă ca două picături de apă cu al meu (mai ales când e vorba de Digi, dar ajungem şi acolo). Carevasăzică, am un prieten (iar alţii chiar rude) plecat la muncă în Spania, cu care vreau să vorbesc... Dar, ştiţi ceva? Pentru că în momentul ăsta o mare parte a potenţialilor cititori se pot relaxa brusc, neavând pe nimeni nicăieri în afara ţărişoarei noastre scumpe, să zicem doar că prietenul sau ruda e în alt oraş. Adicătelea, eu sunt în Bucureşti, iar el e la Paşcani sau Botoşani, pe o străduţă lăturalnică, unde nici nu are – sau în orice caz nu avea pe vremea când şi-a luat primul telefon mobil – semnal Vodafone/Connex, aşa că deţine o cartelă SIM de la Orange/Dialog.

Tocmai pentru că nu e în aceeaşi reţea cu mine, dar vorbim mult, cum făceam odinioară, în copilărie, de-i înnebuneam pe-ai noştri cu “adiţionalele”, sunt nevoit să-mi iau un abonament de minimum 19 euro, cu minute “nelimitate” în ORICE reţea, că altfel mi-aş lua unul de 6, ori doar o cartelă prepay cu tot soiul de extraopţiuni promoţionale cu mii de minute ÎN reţea. Pe lângă asta, să mai adăugăm unul-două elemente nu doar plauzibile, ci, inclusiv în cazul meu concret, aproape reale, şi anume că prietenul cu pricina e cam singurul cu care păstrez legătura, iar el are, de fapt, (tot) o amărâtă de cartelă, pe care o încarcă din an în Paşte, fiindcă nu-şi permite sau n-are chef să plătească abonament. În consecinţă, e foarte posibil să sun doar eu, şi doar către el. În acest fel, sunt îndeplinite, automat, şi celelalte două condiţii: peste 60% din apeluri le fac în afara reţelei (pot merge chiar spre 100%) şi categoric apelurile EFECTUATE în afara reţelei sunt de 3 ori (ba chiar de 5000 de ori) mai numeroase decât cele PRIMITE din afara ei. Concluzia: nu am dreptul să vorbesc cu un singur amic mai mult de 5000 de minute de pe un aşa-zis abonament cu minute “nelimitate”! Paradoxul e că în cazul în care am apucat totuşi să vorbesc, să zicem, 7000 de minute, soluţia de remediere a situaţiei (dacă n-am avut prevederea de a lua măsuri similare dinainte) ar fi să mai vorbesc repede alte cam tot atâtea ÎN reţea, cu indiferent cine, poate sunând la nimereală, fiindcă în acest fel nu pot cumula a treia condiţie, cea cu 60% mai multe apeluri efectuate în afara reţelei din total: 7000 din 14.000 înseamnă doar 50%!

Trecând peste amănuntul, altfel deloc de neglijat şi penibil, că singura companie care a avut tupeul şi, mai cu seamă, cinismul de a prezenta o reclamă în care doi năuci amorezaţi vorbeau nonstop nu ştiu câte zile, inclusiv când erau la duş şi pe căcăstoare, mai şi promiţând că vor încerca să-şi depăşească în curând recordul, e tocmai cea în cauză, Vodafone, care are prevederi exprese în legătură cu “abuzul” (la fel cum, tot aceeaşi companie – deşi e cam singura care are internetul LIMITAT, în sensul că odată ce depăşeşti numărul de mega/giga biţi alocaţi lunar, plăteşti de te rupi, în timp ce la ceilalţi operatori doar scade viteza, dar nu eşti taxat în plus indiferent cât mai consumi – are nesimţirea să folosească, în reclame, sintagma “internet fără limite”), mai trebuie spus că nici teoria pe care o citeam pe forumul amintit, şi anume că prin aceste reguli sunt vizate firmele tentate să-şi facă “abonamente pe persoană fizică”, nu stă în picioare, pentru că, în exemplul menţionat, e clar că fix cea mai fizică dintre persoanele fizice, respectiv bietul om cu un singur prieten, e victima perfectă. O firmă cu nenumăraţi parteneri de afaceri care mai şi sună, şi au numere în toate reţelele, e mult mai puţin predispusă la a cumula cele trei condiţii amintite – 5000 de minute, 60%..., de minim 3 ori… – chiar dacă vorbeşte zeci sau sute de mii de minute!

Revenind acum la Digi, acolo lucrurile sunt încă şi mai aberante! Pe lângă că nu există un plafon clar de minute, ceea ce, departe de a fi un avantaj pentru client, cum ar putea părea la prima vedere, duce de fapt totul în arbitrar, apar alte două prevederi foarte uşor de încălcat: apelurile regulate către un singur număr (cum ar veni, al prietenului) şi cele efectuate în intervalul orar 00:00-07:00. Prin urmare, dacă amicul lucrează în schimbul doi, sau e amator de ieşiri prin cluburi, ori doar la teatru (o exista aşa ceva şi în Paşcani sau Botoşani, iar dacă revenim la exemplul în care lucrează în Spania sau SUA mai intervine şi diferența de fus orar), şi ajunge acasă pe la 22.30-23.00, face un duş, înghite ceva, după care poate vorbi două-trei ceasuri cu prietenul din copilărie, acesta din urmă a îmbulinat-o: sună şi doar la un singur număr, şi în mod regulat, şi în intervalul orar incriminat (acelaşi în care odinioară apelurile erau, dimpotrivă, mai ieftine!) şi poate ajunge şi la peste 5000 de minute, asta dacă nu cumva la Digi or fi numai 3000 sau 2000 sau poate fix 742, că tot nu scrie nicăieri. Cu menţiunea că, în plus, la Digi se pomeneşte de-a dreptul termenul FRAUDĂ! (În paranteză fie spus, după ce şi-au luat atâtea amenzi de la ANPC ca urmare a sesizărilor mele, zău dacă nu mi-ar plăcea teribil să mă declare şi infractor, pe motiv că stau la taclale cu un prieten, fiindcă atunci i-aş da de-a dreptul în judecată, pentru denunţ calomnios, cu perspectiva de a mă îmbogăți din daunele morale!)

În concluzie, dragi consumatori, fiţi vigilenţi! S-ar putea ca actualul vostru abonament de cinci, şase, şapte euro (iar în cazul Digi, doi-trei sau chiar gratis!)…, cu un număr bine precizat de minute, să fie mai sigur decât unul de trei, patru sau chiar cinci ori mai scump, chipurile “nelimitat”.