Loading...
Bucureşti, România
E-mail: blogziar@yahoo.com

marți, 30 septembrie 2014

ŞI NE-A LĂSAT!

Vestea bună a zilei vine din fotbal, de la echipa naţională: Piţi, Piţi ne lasă, în sfârşit!

Sigur, ieri, când am văzut prima dată ştirea, într-un fel de jurnal de pe Digi Sport, am crezut că e o greşeală redacţională şi că au inserat una din urmă cu vreo lună, când tot circula acelaşi zvon, al plecării selecţionerului de viitoare tristă amintire la o formaţie putred de bogată din Arabia Saudită, după care au urmat obişnuitele dezminţiri, dar şi o aparentă clarificare în sensul că până la urmă într-adevăr afacerea picase. Din fericire, iată că n-a fost aşa.

Coincidenţa face că săptămâna trecută mă nimerisem (tot) pe Digi Sport exact când Piţurcă abera telefonic pe post, făcându-i în fel şi chip pe jurnaliştii care au îndrăznit să nu-l ridice în slăvi după glorioasa victorie epocală cu Grecia (aceeaşi pe care în urmă cu vreo trei decenii o băteam oriunde şi oricând, atât la nivel de naţională, cât şi de echipe de club, cam cum nu-i mai batem azi nici pe feroezi!) opinând că elenii au fost cei care au jucat neaşteptat de slab, nu ai noştri fabulos de bine. Cu mitocănia-i caracteristică, individul nu s-a mulţumit să-şi verse năduful în limitele bunului simţ (atâta cât s-o mai găsi la unul care are totuşi mai mulţi ani de-acasă decât cei şase-şapte ai celor care au mers normal la şcoală), ci, printre altele, s-a apucat să facă mişto de studiile neterminate de Teologie ale unui gazetar care altminteri ar fi ajuns ceva popă, în condiţiile în care selecţionerul însuşi e dovada vie că măcar barbugiu cu acte-n regulă poţi ajunge şi dacă n-ai absolvit, aşa cum se cuvenea, măcar un ciclu primar de Rahova sau Jilava.

Partea şi mai penibilă a discuţiei a fost însă prilejuită nu de maestrul zarurilor, ci, culmea, de un alt jurnalist, devenit ceva trepăduş prin federaţie, după ce până mai ieri pozase ani de zile în mare expert neutru, dar necruţător, gata la orice oră din zi şi din noapte să debiteze pe nerăsuflate analize amănunţite despre oricare fază lipsită de cel mai mic interes. Dat în vileag, mai în glumă, mai în serios, de un coleg de emisiune, că imediat după meciul cu pricina, pe acelaşi post, până şi el îşi exprimase – altminteri pe bună dreptate, că doar a văzut o ţară întreagă, în afară de nea Piţi căruia probabil că-i căzuse bretonul cărunt peste ochelari – convingerea că într-adevăr grecii jucaseră dacă nu chiar ca nişte cizme, oricum mult sub aşteptări, nu ştia cum să se facă mai mititel în studio, negând vehement în tăcere din cap, doar-doar nu l-or vedea (sau l-or crede) şefii la televizor cum, într-un moment de rătăcire, se uşurase contra vântului. 

După care, odată scăpat de pericolul iminent de a fi dat afară în direct prin telefon, a prins iarăşi curaj şi s-a apucat să facă o analiză “ca pe vremuri”, extrem de acidă şi critică la adresa protagoniştilor, despre meciul… câştigat de Steaua cu 6-0 în Europa League, fără să-i treacă, pesemne, prin minte, că bietul Costel Gâlcă, antrenorul bucureştenilor, ar fi cu mult mai îndreptăţit (în paranteză fie spus, şi educat) decât alde Piţurcă să se plângă că nu-i sunt recunoscute meritele, dacă şi după cea mai categorică victorie din istoria competiţiei se mai găseşte câte unul ca ăsta să-l tragă de – pardon de expresie – gâlci. 

Dincolo de faptul că, la urma urmelor, oricât de paradoxal ar părea, criticile erau (şi de data asta) perfect întemeiate, cu siguranţă că viteazul gazetar s-ar fi abţinut, totuşi (sau, în orice caz, n-ar mai fi recunoscut mai târziu, într-o eventuală confruntare directă), dacă se afla pe statul de plată al lui Becali. Chestie de caracter.

Niciun comentariu: