AUTOCRITICA PREŞEDINTELUI

Cu atitudinea tipică unui adjunct de şef de secţie dintr-o uzină comunistă, Traian Băsescu, după ce a fost umilit cu zâmbetul pe buze de mai-marele său în gură şi chiar mai prost-crescutul “Silvio” Berlusconi, şi-a revărsat răzbunător torentul de frustrări şi mitocănii, acumulat în ore întregi de jucat rolul de băiat cuminţit, asupra unui biet ministru anonim, nimerit în bătaia camerelor de luat vederi pe când încerca să pună ordine în entuziasmele solitare ale primarilor hotărâţi să spargă digurile din dreptul propriilor localităţi, pentru a scăpa cât mai curând de ape, chiar cu riscul de a răpune prin înec caprele din gospodăriile satelor vecine.

În plus, domnul Băsescu trebuie să-şi fi înghiţit cu mari dificultăţi gafa de a vorbi relativ bine despre guvern, alimentând absurdele speculaţii despre o reconciliere, fie şi în scopuri pur electorale, cu Călin Popescu Tăriceanu. Vorbind acum despre un imbecil, nu face decât să-şi adreseze o binemeritată autocritică.