LA APĂ

Chiar şi dacă ceea ce s-a întâmplat ieri la Senat, când de pe corabia condusă din umbra catargului de întâiul marinar al ţării s-a aruncat colacul de salvare de la iminentul înec politic al lui Vadim Tudor, nu poate fi socotit decât de cei mai cârcotaşi dintre observatori un indiciu clar despre arhiva personală în care a stat ascuns atâta amar de vreme, doar pentru a fi folosit la momentul cel mai oportun, dosarul de Securitate al lui Traian Băsescu, pelediştii tot pot fi băgaţi ei la apă de acela pe care nu l-au lăsat să moară, conform cunoscutei zicători.

Cum, în situaţia sa, lui Vadim i-ar fi fost de-ajuns şi un pai de care să se agaţe, după ce tactica împroşcării cu flegme în stânga şi-n dreapta s-a dovedit a nu mai avea succes de la o vreme încoace, are acum ocazia să revină la obiceiurile contrare, dar la fel de băloase, dinainte de ‘89, schimbând numai proprietarul reversului, în speranţa că va ciupi voturile aducătoare de un nou mandat tocmai de la numiţii peledişti, cărora le va fi imposibil să respingă în mod credibil toate declaraţiile de dragoste şi efuziunile sentimentale ale tribunului deghizat în mare negociator şi făuritor de alianţe politice contra naturii (să zicem...).