Cum dracului să nu ne pomenim cu alde Vadim, Becali şi mai ales Elena Băsescu în Parlamentul European, aleşi cât se poate de democratic, dacă, de pildă, un mare gazetar român în viaţă, şi cu pretenţii de a intra cândva şi în istorie, precum Ion Cristoiu, ne mărturiseşte în nenumărate rânduri, de-a lungul campaniei electorale, că o va vota pe fiica preşedintelui, cu care de altfel a avut grijă să facă şi o ditamai emisiunea de promovare, nu tocmai în direct, dar la o oră de vârf. Desigur, domnul Cristoiu s-a declarat ulterior dezamăgit de faptul că aleasa inimii sale de alegător s-a reîntors în PD-L, cu toate că şi oameni teoretic mai prost informaţi, dar cu siguranţă mai puţin proşti pur şi simplu, ştiau că anunţul acestei reîntoarceri fusese făcut încă din momentul ieşirii din partid.
Un alt ziarist, mai mărunţel ca notorietate, dar mai arţăgos din fire cu unii, a stors şi el un ibric de rating semnând în direct pentru candidatura aceleiaşi domnişoare, iar în campanie, după ce a făcut imprudenţa să-i pună o întrebare (despre droguri) la care a primit răspunsul greşit, nu ştia cum să o mai scoată din... necaz, explicându-ne cu înflăcărare că vina îi aparţine în exclusivitate lui însuşi, fiindcă de fapt întrebarea era cam indiscretă! Şi unii dintre noi încă se mai întreabă cum era să ajungă Vadim Tudor preşedinte în anul 2000! (Iar pentru Becali nici nu e târziu să devină!)