Loading...
Bucureşti, România
E-mail: blogziar@yahoo.com

joi, 10 martie 2011

SCURT DIALOG CENZURAT ÎNTRE UN BLOGGER ŞI UN CITITOR

Poate să pară paradoxal, dar nu prea citesc bloguri; doar câteva şi rar. Comentariile nici atât. Zilele trecute însă, mi-a atras atenţia un dialog de pe pagina unui foarte cunoscut jurnalist, analist, formator de opinie etc. al cărui nume îl voi trece sub tăcere, ca să nu-l fac şi mai tare de râs, pentru că altfel mi-e un tip relativ simpatic. După cum mi-am dat seama abia la o recitire a textului de bază, disputa trebuie să fi pornit de la această frază:

“Fiindcă, măcar din 2005 încoace, absolut TOATE numirile în funcţiile administrative şi din deconcentrate, din TOATE coaliţiile de guvernare (deci inclusiv alea din care făceau parte PNL şi PSD), s-au făcut pe bază de hârtie cu antet, ştampilă şi semnătură de la partid.”

Şi acum iată scurtul schimb de replici acide, în urma căruia, trebuie să recunosc, m-am situat mai degrabă de partea cititorului:

Cititorul: Aia cu “măcar din 2005 încoace…” e tare de tot! Dorul de Năstase nu-ţi dă deloc pace.

Bloggerul: Pe vremea lui Năstase nu era nevoie să dea partidele hârtie, că nu era coaliţie şi nu erau atât de tâmpiţi încât să-şi numească oamenii cu plaivaz. Era unul singur, se chema PSD, da-i greu să pricepi asta când te munceşte portocalita.

Cititorul: Ca să fiu sincer, nu portocalita mă munceşte (?), ci sila de toţi ăştia care deodată au devenit un fel de simpatizanţi liberali, deşi sunt fesenistoido-pesedişti de mici. Şi nici măcar nu mă refer la Ponta.

Bloggerul: Dacă-ţi urez un sincer şi călduros tempulamea, zici că-s măgar. Deci n-o fac.

Cititorul: Asta înseamnă doar că am dreptate. Ai tu un mod mai aparte de a recunoaşte. După educaţie.

Lucru ciudac, după câteva minute această ultimă replică a dispărut de pe blogul cu pricina. Probabil că proprietarului i s-a părut prea vulgar cuvântul “educaţie”.

Niciun comentariu: