FIRUL (ALB-) ROŞU

Încă de când eram tinerel, cam prostuţ şi, în consecinţă, oarecum dinamovist, mă obseda bafta Stelei la tragerile la sorţi pentru cupele europene în raport cu ghinionul teribil al favoriţilor mei, chit că nu prin acest element din urmă se justifică ruşinoasele eliminări istorice ale celor din Ştefan cel Mare în faţa unor echipe de talia liliputană a lui 17 Nentori Tirana.

Iată că şi acum, când din campionatul intern, odată cu dispariţia lui Progresul (care pe-atunci măcar bântuia prin diviziile inferioare, în fel de fel de fuziuni jenante cu echipe muncitoreşti, gen Vulcan sau IMUC), nu mai am absolut nicio preferinţă, atenţia mea la nivel de cupe europene îndreptându-se spre Arsenal Londra, firul (alb-) roşu care leagă cele două perioade distincte ale vieţii mele... sportive este tot bafta Stelei, de data asta ghinioniştii de serviciu fiind englezii, dovadă şi configuraţia celor două grupe respective din Liga Campionilor.

De altfel, încă dinainte de tragerea la sorţi de joi, aproape că pariasem cu un prieten, nominalizând drept viitoare adversare ale tunarilor echipele cele mai tari (în opinia mea) din fiecare grupă valorică, respectiv Milan, Borussia Dortmund şi Napoli, cu menţiunea că, la repezeală, pierdusem din vedere că în primele runde nu se pot înfrunta două echipe din aceeaşi ţară.

Ei bine, în afară de Milan, le-am nimerit pe toate! Ba, tot dintr-o neatenţie de moment, pentru că reţinusem că Arsenal este capul de serie al grupei H (în realitate era F), astfel încât extragerea lui Marseille o ignorasem complet, câteva clipe am fost convins că am ghicit din prima, Milan fiind repartizată chiar în grupa H (unde capul de serie era de fapt Barcelona). Cu Dortmund şi Napoli însă, lucrurile au decurs “normal”, aşa cum n-am nicio îndoială că vor decurge şi în fazele superioare, desigur în măsura în care londonezii vor reuşi să ajungă acolo.

OBIECTIV ÎNDRĂZNEŢ

De departe cea mai penibilă declaraţie după altminteri meritoria calificare a Stelei în grupele Ligii Campionilor i-a aparţinut de departe celui mai penibil personaj din anturajul echipei aflat încă în libertate, cel ale cărui fotografii faţă şi profil ar trebui puse în DEX lângă definiţia termenului folosit odinioară de Gabriel Liiceanu pentru un celebru Apel oarecum autocritic în perspectiva anilor scurşi de-atunci, şi anume Huligan Stoica (cum îl alintă, pe bună dreptate, cei din trustul Pro), care spunea, încercând să lase impresia că face un spirit de glumă proastă, că la tragerea la sorţi din această seară îşi doreşte ca Steaua să nimerească în grupă cu PSG, deoarece lui personal îi place echipamentul francezilor şi speră ca la sfârşitul meciurilor directe să se facă tradiţionalul schimb de tricouri.

Dincolo de faptul că individul n-ar avea nicio cădere să intre în posesia unui tricou advers într-un astfel de schimb, ci ar putea cel mult să capete o cămaşă sau un sacou asudat de la trepăduşul francez cu funcţie similară de băgător de seamă al echipei, declaraţia pare o asumare deschisă şi, trag nădejde, neavenită, făcută în numele clubului pe care din păcate îl reprezintă, a faptului că băieţii de la Steaua, odată ce şi-au atins obiectivul de a intra în grupe, nu-şi mai doresc de-acum înainte decât să obţină suveniruri şi autografe cât mai preţioase de la viitorii parteneri de competiţie.

CIUCIU SPORT

Digi Sport (1, 2, 3, online), Dolce Sport (1, 2), Sport.ro, Sport 1, GSP, Eurosport (1, 2)…

Cu atâtea posturi de televiziune specializate pe – fireşte – sport, başca cele “generaliste”, gen Antena 1, ProTV sau TVR, care mai transmit (din când în când) evenimente de profil, mi se pare şi normal ca anul acesta, cel puţin până acum, după consumarea a două etape (inclusiv un derby Manchester United-Chelsea şi două meciuri tari ale lui Arsenal), în România să nu se găsească nimeni care să transmită Premier League, singurul campionat naţional de fotbal care mă interesează şi pe mine cu adevărat!