Bucureşti, România
E-mail: blogziar@yahoo.com

miercuri, 25 noiembrie 2015

CIOLOŞ MESERIAŞU’

Sigur, de-acum a trecut deja mai bine de o săptămână chiar şi de la învestirea lui Dacian Cioloş în funcţia de premier, aşa că faptul e consumat, dar încă din primele ore sau cel mult zile după desemnare am fost izbit (până) în străfundul ochilor (ca să nu spun moalele capului, c-ar fi cam impropriu) de nişte, dar mai cu seamă un articol prin care cunoscutul publicist (pe Facebook) şi oleacă mai obscurul scriitor (SF) CTP saluta, de-a lungul multor rânduri, nepreţuita calitate a noului viitor şef al executivului de a avea – chipurile spre deosebire de înaintaşii săi, în ordinea (inversă a) numerelor de pe tricou, Ponta şi Boc, care ar fi fost nişte domni “Găunoiu”, “a căror singură ocupaţie a fost şi este politica” – “o meserie la bază” şi anume cea de agronom, sau, mai precis, dacă am înţeles eu bine, (inginer) horticultor.

Trecând fără discreţie peste amănuntul că, pe (i)logica asta, şi Ceauşescu însuşi a avut o “brăţară de aur”, fiind de-a dreptul cizmar – chiar dacă, din (ne)cunoştinţele mele, istoria nu consemnează (in)competenţa lui strict profesională, recte cât a fost de bun sau prost, deşi probabil că ar fi avut o anumită relevanţă, la fel, zic, ca şi în cazul lui Cioloş sau a oricărui alt demnitar, în schimb nobila sa ocupaţie devenise (şi ea) subiect de bancuri printre românii oropsiţi sub regimul lui – şi peste faptul că, aşa cum remarca cineva, domnul Cioloş – care, întâmplător, e cam de-o vârstă cu mine, din generaţia “decreţeilor”, doar că din, să-i spunem, valul doi, mai puţin numeros – a intrat (?)/optat (?!) la/pentru un liceu (şi apoi o facultate) cu profil agricol într-o vreme când elevii elitişti, cu performanţe la învăţătură, se înghesuiau la cele teoretice (sau măcar foste, după ce, cu ocazia “valului unu”, majoritatea au fost trecute peste noapte în categoria “industrial”) şi ajungeau la unităţi şcolare precum a domniei sale doar dacă picau examenul de admitere şi erau “repartizaţi” la ele, trecând aşadar peste fleacurile acestea care i-au scăpat din vedere ori i s-au părut nesemnificative domnului CTP, şi reamintind cititorului fidel, respectiv doar atrăgându-i atenţia celui ocazional, că n-am avut nici cea mai mică simpatie (mult prea eufemistic vorbind) faţă de Emil Boc şi doar una minusculă pentru Victor Ponta, în cam singura lui calitate de a-i succede celui dintâi şi încă şi mai sinistrului MRU, cei doi predecesori nominalizaţi de CTP ai “meseriaşului” Cioloş au fost şi ei, unul profesor de drept constituţional (oricât de jalnic “constituţionalist” s-a dovedit de-a lungul timpului, de pildă cu prilejul referendumurilor pentru demiterea fostului preşedinte al morţilor), iar celălalt procuror… cu certitudine mai puţin ceauşist decât, de-un exemplu luat la întâmplare, Monica Macovei, pentru simplul motiv biologic că la Revoluţie avea doar vreo 17 ani.

Asta ca să nu mai spun că, în opinia mea (personală şi subiectivă, că de-aia nu-i a altuia), cam orice demnitar, şi cu atât mai mult unul aflat într-o funcţie de maximă răspundere, precum cea de prim-ministru, e preferabil, dacă nu chiar obligatoriu, să fi urmat studii juridice (superioare), pentru a avea, măcar la nivel efectiv teoretic, cunoştinţe temeinice despre legile pe care, pe lângă că trebuie să le aplice şi, cu ajutorul Parlamentului, îmbunătăţească, e obligat, mai mult decât oricine, să le respecte.

Fără să merg atât de departe încât să spun că aş prefera în fruntea guvernului un jurist mediocru decât un excepţional contabil (pe care l-aş vrea, în schimb, la Finanţe), un remarcabil profesor de chimie (care ar putea fi perfect ca ministru al Educaţiei) sau chiar un eminent chirurg (bun, eventual, ca ministru al Sănătăţii), recunosc că mi s-ar fi părut mai nimerit ca domnul Cioloş să (re)vină la conducerea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (chit că nu mai ţin minte dacă în mandatul său a plouat destul şi care a fost producţia de sfeclă la hectar), decât a Guvernului României. Măcar aşa, ca să nu se irosească un asemenea talent (sectorial).

Niciun comentariu: