ASIGURĂRI DE LA IOHANNIS: VA FI MAI RĂU!

    Am renunţat de multă vreme să mai urmăresc posturile (sau măcar jurnalele) de ştiri, şi cu atât mai puţin talk-show-urile pe teme politice, cu excepţia buletinului de la ora 13.00, cel cu datele privitoare la epidemie, prilej cu care, ieri, când în România s-a atins un nou record de infectări, apropiindu-ne vertiginos de 5000 pe zi, am aflat că, pe seară, la ora deja obişnuită, 18.00, preşedintele Iohannis avea să susţină o ceva declaraţie sau conferinţă de presă, la – din câte am înţeles – doar vreo două zile după ce mai făcuse una, semn că lucrurile sunt cu adevărat grave, aşa că mi-am, efectiv, pus agenda din telefon să sune, pentru a nu rata importantele anunţuri către ţară ale primului om în stat.

    Mesajul său a fost unul cât se poate de tranşant, şi anume că nu e cazul ca vreun politician sau simplu cetăţean al ţării să-şi facă griji sau, respectiv, iluzii că alegerile generale din decembrie vor fi amânate, indiferent câte (zeci/sute de) mii de noi îmbolnăviri de covid şi câţi morţi pe zi vor mai apărea până atunci, domnia sa asigurându-ne, totodată, voalat, că, în (in)competenţa lui desăvârşită, actualul şi/sau, funcţie de rezultatul sperat al scrutinului, viitorul practic acelaşi guvern se va ocupa în mod activ ca nici după alte trei luni, respectiv prin, cum ar veni, martie, situaţia epidemiologică din ţară să nu se îmbunătăţească, ba chiar dimpotivă, astfel încât o amânare n-ar avea niciun rost.

    Dat fiind că după mai puţin de cinci minute mă lămurisem inclusiv că tocmai asistasem la startul campaniei electorale şi că preşedintele ar putea să-şi facă obiceiul de a ieşi chiar şi zilnic, fără să însemne că are ceva nou de spus, doar să-şi mai beştelească adversarii, n-am mai avut răbdare să ajungă şi la tema propriu-zisă a pandemiei, măcar pentru a-şi exprima eterna îngrijorare mecanică, lipsită de orice urmă de reală empatie, şi am comutat înapoi pe canalele mele de sport, întrebându-mă, doar, pe de-o parte dacă printre consilierii săi nu există măcar unul cu jumătate de creier funcţional, care să-l fi sfătuit să inverseze cumva temele discursului, ÎNCEPÂND cu semnalarea noului record negativ de cazuri de covid, îndemnarea la respectarea regulilor etc., şi abia mai târziu, subtil, ca dintr-una-ntr-alta, să ajungă la subiectul alegerilor şi la marota lui personală cu PSD-ul ticăloşit care ar trebui aruncat la coşul de gunoi al istoriei, iar pe de alta, presupunând că vreun astfel de consilier totuşi există, dacă nu cumva au ajuns, de fapt, împreună la concluzia că, în schimb, susţinătorii preşedintelui şi ai actualului P(D)NL sunt EI pe de-a-ntregul decerebraţi, astfel încât, dacă domnia sa nu ar fi început cu alegerile şi cu PSD-ul, şi-ar fi pierdut o bună parte din electorat, care, scârbit de, vezi Doamne, „moliciunea” dreptei, ar fi dat buzna în decembrie să voteze cu ciuma roşie sau măcar ar fi stat (din nou, ca şi acum patru ani) acasă.

    Cum între timp, după decenii întregi de frământări şi preocupări lăuntrice, la o chestiune oarecum perfect similară mi-am dat răspunsul că NU, nu realizatorii de reclame comerciale (TV, radio etc.) sunt idioţi, ci doar ştiu foarte bine că se adresează unora, muuulţi, ceea ce face ca spoturile lor să se bucure de un real succes, presupun că şi aici e vorba de cea de-a doua variantă, şi deci consilierii l-au sfătuit de bine.