ROMÂNIA MICĂ

Din fericire, spre deosebire de celelalte două împrejurări relativ similare, când, pe de-o parte, m-am culcat (efectiv, seara) cu Marea Britanie încă în Uniunea Europeană și aproape ferma convingere unanimă că totul va fi bine la referendumul privitor la Brexit, dar m-am trezit (efectiv, dimineața) cu ea în afară, iar, pe de alta, tot așa, m-am dus la culcare cu o Americă democratică și întreagă la cap, unde se aștepta victoria în alegerile prezidențiale a unui candidat cât de cât decent, dar m-am trezit... cu Trump președinte, de data asta a fost invers, fiindcă aseară, după ce nici n-am prea fost la curent cu evoluțiile politice, pentru că m-am uitat, până târziu, la cursa de Formula 1 din SUA, m-am băgat în pat copleșit de informația că referendumul pro (sau contra) european din Republica Moldova s-a tranșat în favoarea integrării ei mai degrabă în Federația Rusă, însă dimineața lucrurile au fost pe sistemul jurnalistic altminteri demonetizat, clișeistic și bombastic, dar acum adecvat situației, „răsturnare de situație”, deoarece moldovenii s-au pronunțat, la limită, pentru un viitor dacă nu neapărat înfloritor, măcar alături de lumea civilizată.

Cu toate astea, fix înainte să adorm, după ce mi-au trecut crizele de nervi și m-am oprit din înjurăturile (rostite mai degrabă în gând sau... în sufragerie, că soția se culcase deja) la adresa mai tuturor majorităților din ultimii foarte mulți ani, dovadă incontestabilă că lumea se duce cu adevărat dracului și în general cam capătă ce merită, mă gândeam că, totuși – în ciuda europenismului și, încă mai accentuat... americanismului meu (recte mele) cu tente ultraoccidentalist/e, care de-a lungul timpului m-au făcut să mă cert și cu unii dintre cei mai buni prieteni, care, de pildă, prin anii 90 vorbeau (încă) de tot felul de mândrii și orgolii naționale vizavi de integrarea în UE și NATO și de faptul că nu trebuie să devenim, vezi Doamne, „slugile Occidentului”, „îngenuncheați”, „europeni de mâna a doua” și așa mai departe (cei de vârsta mea, indiferent de care parte a baricadei s-au situat și... când au trecut de cealaltă, știu despre ce vorbesc) –, nici mie însumi, dacă aș fi trăit în Republica Moldova, nu mi-ar fi venit, zilele astea, așa ușor să votez „DA” atunci când, dincolo de „manipulările lui Putin” cu ajutorul miliardelor de ruble date pentru a cumpăra voturile și de toate războaiele hibride ale rușilor (inițial chiar mă gândeam că treaba asta cu spălatul pe creier nu poate fi aplicată decât pe cei cu el deja cam curățel), vine cineva care, pe de-o parte, nici măcar nu te minte, ci chiar are argumente să-ți promită că, rămânând în sfera de influență rusovietică, vei avea parte, de pildă, începând de anul viitor, nu de o factură de 1000 de lei (exemplele sunt în banii românești) pe lună la curent, după renunțarea la subvenție, ci de 100 de lei, cu ajutorul resurselor ieftine din Rusia, iar factura la încălzire va fi și ea de 10-15 ori mai mică, și, tot ca un exemplu individual, dar care poate fi multiplicat pe scară largă spre infinită, respectiv la mai toate produsele, cel mai mare neajuns, dacă nu intri în UE, va fi că nu vei mai avea parte de showroomurile din abundență cu autoturisme Renault, Opel, Ford etc. cu prețuri pornind de pe la 20.000 de euro bucata, pe care nu ți le permiți niciodată în viață (și aproape că extrapolez ideea și dincolo de granițele Republicii), ci doar cu mașini Lada, Moskvitch (or mai exista?!) și Pobeda (sau asta e doar firmă de ceasuri?!) de, probabil, numai 10.000 (că nici Loganul n-a fost cu adevărat vreodată 5000), plus toate cele chinezești ultraieftine, dar interzise în UE, iar, pe de alta, după cum bine remarca o „prietenă” de pe Facebook, chiar presa românească a tot subliniat în ultima vreme, făcând, de fapt, conștient sau nu, tot jocul Moscovei, că un astfel de „DA” la referendum ar putea duce la o replică extrem de dură din partea rușilor, mergând poate până la invadarea țării, pe modelul deloc fantezist, ci rupt din realitatea cotidiană, al Ucrainei, dat fiind că, până una-alta, indiferent de năzuințele frumoase, aspirațiile înalte și voturile proeuropene, Moldova e cel puțin la fel de frunză-n vânt ca și Ucraina, neintegrată încă nicăieri, fără armată, fără resurse economice etc., iar simplele discursuri încărcate de simpatie ale liderilor occidentali ar ajuta-o, în cazul unui conflict militar, cât îi ajută și pe vecinii mai mari și mai estici, care măcar au armată și o populație suficient de numeroasă pe post de carne de tun să lupte.

Cu alte cuvinte, mai pe scurt (că iar m-am luat cu stilul meu greu de înțeles pentru „neofiți”), n-ar fi exclus ca scorul acesta extrem de strâns, la limita limitelor (dacă nu se va răsturna și răsturnarea de situație), să fi fost cauzat de teama perfect legitimă și întemeiată a moldovenilor că un DA pentru integrare ar fi echivalat nu doar cu o situație economică, cel puțin pe termen scurt, mai proastă (că nici nouă nu ne-a fost ușor în primii mulți ani după intrarea în UE, iar acum lucrurile oricum au luat-o razna, la toate nivelurile, inclusiv din punct de vedere economic, în întreaga lume, cu tot cu Europa, unită sau nu), ci chiar cu un război cât se poate de real, fierbinte și militar, nu propagandistic sau „hibrid”.