DESPRE PENIBILA CHESTIUNE FIERBINTE A MOMENTULUI, (FOARTE) PE SCURT

Deoarece în general nu am nici cea mai mică încredere, în nicio privință, în personaj, n-am cum să bag mâna-n foc pentru acuratețea informațiilor propriu-zise, însă mi se pare foarte interesant calculul făcut de Gigi Becali, conform căruia, de vreme ce, în primă instanță,  la ICCJ, un complet format din trei judecători l-a achitat, în celebrul caz „Valiza”, cu un scor (categoric) de 3-0, după care, la recursul intentat de procurorii DNA, a fost condamnat, definitiv, de un complet (tot la ICCJ?!) alcătuit din cinci magistrați, cu un scor (la limită) de 3-2, ar reieși că, per total, scorul general a fost de 5-3... în favoarea lui, de unde concluzia trasă de el, și anume că justiția e populată DOAR în proporție de vreo 35-40% cu magistrați corupți, ticăloși, incompetenți și așa mai departe, restul de 60-65% fiind de o probitate profesională desăvârșită.

Cu toate că procesul în cauză s-a desfășurat, dacă bine îmi amintesc, pe vremea lui Băsescu, ceea ce, din punctul meu de vedere, introduce, totuși, o seamă de variabile scârbavnice, am putea să spunem, la modul general, că o situație de genul celei de mai sus e, cumva, cât de cât normală, cel puțin în privința lipsei de implicare directă a factorului eminamente politic, rămânând doar racilele uzuale ale sistemului judiciar românesc, în care două instanțe diferite (iar uneori chiar aceeași?!) judecă perfect opus un fix același caz, și cu atât mai mult două identice, astfel încât este exact la fel de demn de încredere și previzibil ca datul cu banul sau aruncatul cu zarurile, lucru care denotă măcar o vădită lipsă crasă de profesionalism, în sensul că judecătorii sunt pur și simplu varză și interpretează fiecare cum poate și cât îl taie capul legile, ceea ce, la urma urmelor, cum spuneam, se înscrie, cumva, într-o oarecare logică intrinsecă a actului de justiție.

Ei bine, elementul de vechitură după care efectiv tânjesc toți cei care urlă acum din rărunchi, prin piețe și pe rețelele de socializare, că sistemul judiciar autohton e – după cum cică tocmai a demonstrat-o fără echivoc materialul acela publicat de Recorder – așa și pe dincolo, adicătelea, în principiu, putred de corupt și „controlat de o mână de oameni care...”, și îl imploră cu spume la gură pe Nicușor Dan să intervină decisiv pentru a pune capăt „haosului” și a întrona, la fel ca infamul său predecesor din urmă cu trei-patru mandate, „legea” (junglei), este ca, pe lângă, cum ziceam, până la urmă curentele bube ale tuturor domeniilor de activitate din România, dominate de incompetență, veleitarism și stupiditate, asupra justiției să fie reinstaurat și un control politic deplin, de tip Băsescu – Morar/Kovesi – Coldea, singurul care poate garanta, pe scurt, că toți pesediștii vor înfunda pușcăriile, indiferent dacă sunt sau nu vinovați, o tempora!