SANREMO ȘI EUROVISION ROMÂNIA

Nu mai puțin de zece piese (dintre cele douăsprezece) ajunse în finala Selecției Naționale Eurovision – fie și cu încălcarea celor mai elementare norme de bun-simț și corectitudine de către organizatori, care au tras cu ghearele și cu dinții să figureze printre ele și cea a lui WRS, astfel încât au tot suplimentat numărul lor inițial – sunt (cu mult) mai bune decât nu mai puțin de 29 dintre cele 30 prezentate pe scena festivalului Sanremo 2026, încheiat, totuși, printr-o ciudată întâmplare fericită, cu victoria celei mai, și singurei cu adevărat aproape bune, respectiv a favoritului meu, Sal Da Vinci (de care, la fel ca și de ceilalți, nu auzisem până în prima seară a competiției, fiindcă, la drept vorbind, nu sunt tocmai un fan al muzicii ușoare italiene).

În aceste condiții, dacă nu se întâmplă nenorocirea de care mă tem cel mai mult, și anume ca Iuliana Marciuc, Liana Stanciu & Comp. să meargă până la capăt cu ticăloșia, astfel încât să-l scoată de-a dreptul victorios pe catastrofalul, din punctul meu de vedere, WRS, absolut afon și antitalent, inclusiv printr-o nouă schimbare de ultim moment a regulilor în timpul jocului, eventual prin introducerea votului public, sau dacă nu s-au dilit cu totul membrii juriului, încât să trimită la Viena maneaua fetei aceleia altminteri frumușică, dar încă și mai afonă decât WRS, Nuștiucum X Nuștiucine X Costi (Ioniță?!), practic indiferent cine va câștiga, avem șanse să nu ne facem de râs la fel de tare ca la ultimele noastre participări și măcar să trecem de semifinala internațională.

Pe de altă parte, firește că am și eu favoriții mei, respectiv, în ordine:

1. HVNDS – „Dor” (Inclusiv pentru faptul că are și... măcar un sfert de refren în limba română, plus niște „hop și-așa!”-uri.)

2. Monica Odagiu – „Fereastră pentru un orb” {Nu doar, însă ȘI pentru că este chiar singura piesă cântată integral în limba română, ceea ce sper să nu se schimbe la finală, cum s-a mai întâmplat. Luând în calcul și elementul „comercial” [nu în sensul (cel mai) rău al cuvântului, când vine vorba de artă], probabil ar fi cea mai judicioasă alegere pentru Viena.}

3. Alexandra Căpitănescu – „Choke Me” [Care, după cum tocmai am constatat, are (deja) și un videoclip profesionist, celălalt element la care personal țin mult, în afară de folosirea limbii române.]

4. Vanu – „Therapy Enemy” (Ca să fie patru.)

5. Emy Alupei – „Tili Bom” (Ca să fie... jumătate dintre cele OK.)