OLANDA NE-A DAT, DAR NU NE-A BĂGAT ŞI-N TRAISTĂ, CI DOAR ÎN POARTĂ
Aseară, Olanda ne-a bătut de jenă. “Portocala mecanică” mi-a lăsat impresia unui mare jucător de tenis care, pentru a facilita victoria adversarului, mânuieşte racheta cu stânga deşi e dreptaci şi se rezumă la a returna corect mingile, aşa, de ochii lumii, fără însă a folosi procedee tehnice sofisticate şi lovituri puternice, cum ar fi făcut într-un meci decisiv; cu toate acestea, nu se poate împiedica să câştige, câtă vreme respectivul, respectuosul şi absolut neputinciosul adversar, trimite toate mingile în aut sau în fileu.
Cele două goluri au venit natural, la capătul unui joc în care, oricâtă bunăvoinţă ar fi avut, olandezii nu se puteau face totuşi de râsul Europei marcându-şi vreun autogol la o repunere din colţul careului de 6 metri. Dacă am fi atacat cât de cât, fundaşii lor ar fi putut mima şi ei o gafă, un luft, acolo, ar fi putut lăsa de înţeles că stopul incorect al lui Marius/Daniel Niculae e o preluare subtilă prin care a păcălit trei adversari deodată, iar portarul s-ar fi prefăcut surprins de o execuţie tehnică de mare rafinament, perfect camuflată sub forma unui şut anemic, nimerit întâmplător pe spaţiul porţii. Cu 11 jucători în propria jumătate de teren timp de 90 de minute este însă imposibil să marchezi unde trebuie.
La sfârşitul partidei, Piţurcă a mărturisit că planul său tactic s-a năruit în momentul primirii primului gol. El socotise că, graţie unui joc magistral în defensivă, în minutul 80 va fi încă 0-0, după care brusc urma să ne năpustim furibund asupra redutei olandeze pentru a-i răpune! Presupun că planul de rezervă era ca la 0-1 să limităm proporţiile scorului. Ceea ce în parte ne-a şi reuşit, vina ratării calificării aparţinându-le în exclusivitate italienilor, care n-au respectat indicaţiile telepatice ale antrenorului nostru şi au marcat în meciul cu Franţa; de două ori.
P.S. Când Mutu a ratat lovitura de la 11 metri împotriva Italiei, am pronosticat că aceasta va fi noua campioană europeană. Îmi menţin pariul.
Cele două goluri au venit natural, la capătul unui joc în care, oricâtă bunăvoinţă ar fi avut, olandezii nu se puteau face totuşi de râsul Europei marcându-şi vreun autogol la o repunere din colţul careului de 6 metri. Dacă am fi atacat cât de cât, fundaşii lor ar fi putut mima şi ei o gafă, un luft, acolo, ar fi putut lăsa de înţeles că stopul incorect al lui Marius/Daniel Niculae e o preluare subtilă prin care a păcălit trei adversari deodată, iar portarul s-ar fi prefăcut surprins de o execuţie tehnică de mare rafinament, perfect camuflată sub forma unui şut anemic, nimerit întâmplător pe spaţiul porţii. Cu 11 jucători în propria jumătate de teren timp de 90 de minute este însă imposibil să marchezi unde trebuie.
La sfârşitul partidei, Piţurcă a mărturisit că planul său tactic s-a năruit în momentul primirii primului gol. El socotise că, graţie unui joc magistral în defensivă, în minutul 80 va fi încă 0-0, după care brusc urma să ne năpustim furibund asupra redutei olandeze pentru a-i răpune! Presupun că planul de rezervă era ca la 0-1 să limităm proporţiile scorului. Ceea ce în parte ne-a şi reuşit, vina ratării calificării aparţinându-le în exclusivitate italienilor, care n-au respectat indicaţiile telepatice ale antrenorului nostru şi au marcat în meciul cu Franţa; de două ori.
P.S. Când Mutu a ratat lovitura de la 11 metri împotriva Italiei, am pronosticat că aceasta va fi noua campioană europeană. Îmi menţin pariul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu