O URARE SINCERĂ PENTRU PSD: S-AUZIM NUMAI DE RĂU!
Mi se văita un prieten – altminteri vechi simpatizant liberal, ca şi mine – că mişcările astea vangheliene din PSD ne fac rău tuturor, fiindcă au darul de a submina, şi în cele din urmă poate chiar scinda, un partid care de bine de rău reprezintă un fel de alternativă aproape democratică la năpasta politică numită PD-L, în frunte cu conducătorul ei mult iubit şi stimat – de alde Pora – Traian Băsescu.
De aici şi o mică dispută, pentru că părerea mea e oarecum radical diferită. Aşa cum prin 1990, când se punea problema reunificării Germaniei, nu mai ştiu ce francez – pe care de altfel şi în cazul respectiv îl înţelegeam perfect – spunea că atât de dragi îi sunt nemţii încât vrea nu doar una, ci două ţări pline cu ei, zic şi eu că aşa tare iubesc stânga, încât îmi doresc să văd în România cât mai multe (şi mai mici) partide social-democrate şi uniuni pentru progresul lui Gabriel Oprea; iar dacă cel mai solid dintre ele va avea un 10% ar fi tocmai bine.
De altfel, din punctul meu de vedere, chiar şi admiţând teza că “în orice democraţie trebuie să existe un partid de stânga puternic”, deja îl avem, şi ăsta e chiar PD-L. În schimb, e mare nevoie de unul autentic de dreapta, care să fie, dacă nu prima, cel puţin a doua forţă politică, fără teama că mai devreme sau mai târziu, în urma vreunei “reforme electorale”, vom asista neputincioşi la o rotaţie la putere a cadrelor din fostul FSN. Iată de ce le doresc pesediştilor tot răul din lume la viitorul Congres!
De aici şi o mică dispută, pentru că părerea mea e oarecum radical diferită. Aşa cum prin 1990, când se punea problema reunificării Germaniei, nu mai ştiu ce francez – pe care de altfel şi în cazul respectiv îl înţelegeam perfect – spunea că atât de dragi îi sunt nemţii încât vrea nu doar una, ci două ţări pline cu ei, zic şi eu că aşa tare iubesc stânga, încât îmi doresc să văd în România cât mai multe (şi mai mici) partide social-democrate şi uniuni pentru progresul lui Gabriel Oprea; iar dacă cel mai solid dintre ele va avea un 10% ar fi tocmai bine.
De altfel, din punctul meu de vedere, chiar şi admiţând teza că “în orice democraţie trebuie să existe un partid de stânga puternic”, deja îl avem, şi ăsta e chiar PD-L. În schimb, e mare nevoie de unul autentic de dreapta, care să fie, dacă nu prima, cel puţin a doua forţă politică, fără teama că mai devreme sau mai târziu, în urma vreunei “reforme electorale”, vom asista neputincioşi la o rotaţie la putere a cadrelor din fostul FSN. Iată de ce le doresc pesediştilor tot răul din lume la viitorul Congres!
Un comentariu:
pesedeii nu imi plac nici mie dar nemtii imi plac.
Trimiteți un comentariu