TOT CU EI (II)

Nu atât pentru că am auzit un cunoscut analist idiot spunând că, prin presupusa răzmeriţă de săptămâna trecută, când chipurile Boc i s-ar fi opus cocoşeşte lui Traian Băsescu, creând astfel – vezi Doamne – premisele ca PD-L să devină “un partid frecventabil şi un concurent de temut pentru PSD şi PNL” şi la alegerile viitoare dacă e preluat de onorabilii Berceanu, Videanu şi Blaga, ci dimpotrivă, pentru că mulţi le cântă deja prohodul, ţin să re(amintesc), ori, după caz, doar să subliniez o dată în plus, faptul că, pe lângă talentul efectiv nativ, de la înfiinţare, pe care democraţii îl au de a arunca toate nerealizările guvernărilor la care au luat parte pe umerii partenerilor de coaliţie, au elaborat şi sunt pe cale de a perfecţiona, întru prostirea maselor de alegători… predispuşi, o tehnică şi mai sofisticată, aceea de a da vina – dacă tot nu prea au parteneri şi guvernează ca şi singuri – pe o anumită parte a partidului, care la momentul oportun va fi extirpată şi înfierată cu mânie reformistă ca unica responsabilă. Desigur, ce rămâne va fi o formaţiune Albă ca Zăpada.

(Despre cealaltă metodă simplă de prostire a electoratului am scris pe scurt, cu ceva vreme în urmă, aici.)