Loading...
Bucureşti, România
E-mail: blogziar@yahoo.com

luni, 20 ianuarie 2014

(IN)ADAPTAT

Aşa cum probabil – în cazul în care vă pasionează chestiunea – ştiţi deja, şi cum aţi fi putut afla chiar din paginile acestui blog dacă, pe de-o parte, aş fi descoperit la timp că pot pune un link de pe canalul de Youtube dedicat transmisiunii în direct a evenimentului şi dacă, pe de alta, ar fi intrat cineva pe-aici (după ce aş fi făcut-o), joia trecută s-au anunţat nominalizările la Premiile Oscar 2014. Unele mai inspirate, altele mai penibile. Printre cele din urmă se înscrie, în opinia mea, candidatura filmului “Before Midnight” (“Înainte de miezul nopţii”) la categoria “cel mai bun scenariu adaptat”.

Dacă în trecut mă scoteau din pepeni mai ales filmele în care practic nu se întâmpla nimic, dar erau nominalizate, hodoronc-tronc, pentru “cel mai bun scenariu ORIGINAL”, categorie care, în viziunea mea, ar trebui să onoreze cea mai bună, interesantă, complexă sau măcar numai frumoasă şi emoţinantă POVESTE născocită şi (tran)(s)pusă direct pe ecran, de data asta avem de-a face cu un film în care doi oameni stau pur şi simplu de vorbă nonstop, în diferite decoruri: într-o maşină, pe o alee, la o masă (cu alţi câţiva prieteni, ce-i drept), într-o cameră de hotel... Cum ar veni, un soi de teatru filmat. Ce-şi spun nici nu contează. Poate ar fi contat, cât de cât, dacă ar fi fost ceva ieşit din comun, iar filmul ar fi fost selectat pentru cel mai bun scenariu original, nu adaptat. Aşa însă, ce măreaţă realizare se poate spune că au înfăptuit cei care au adaptat… un dialog? Nici măcar o piesă de teatru. Doar două ore (şi Dumnezeu ştie câte pagini!) de gargară. Sau care, eventual – deşi acum nu e cazul, fiindcă, dacă am înţeles eu bine, filmul nu are la bază decât… un (alt) scenariu, probabil încă şi mai prost, de vreme ce, cumva, a trebuit să fie refăcut, doar aşa putându-se explica, parţial, ce caută acolo – au transformat o lucrare complexă (un roman-fluviu, de pildă) într-o banală convorbire între un bărbat şi o femeie. Asta în condiţiile în care de-a lungul timpului s-au putut adapta – uneori excelent – pentru marele ecran capodopere ale literaturii, scenariştii reuşind să redea în numai două ore de peliculă intrigi extrem de complicate, scene de lupte epice, decoruri somptuoase, frământări sufleteşti profunde ale personajelor, ş.a.m.d. Adică tot ce NU găseşti în “Before Midnight”.

Cu toate că pe mine filmul m-a plictisit oricum îngrozitor, şi, din punctul meu de vedere, n-ar merita să i se acorde nici măcar simplul statut de film (artistic) propriu-zis, nu spun că n-ar putea concura la oricare (altă) categorie, de la cel mai bun actor şi cea mai bună actriţă, până la cel mai bun film (Doamne fereşte!), trecând prin cea mai bună imagine, regie, cele mai bune decoruri, costume, montaj etc. etc. Singura la care pur şi simplu n-are ce căuta (poate cu excepţia celei pentru efecte speciale) e exact singura la care a fost nominalizat!

Niciun comentariu: