SOMN UȘOR!

Doar ca să nu stric tradiția de a scrie măcar câteva cuvinte despre fiecare din edițiile ultimilor ani ale concursului Eurovision, am să spun că actuala este probabil cea mai pur și simplu proastă de când mă uit eu, respectiv de când se transmite la noi, inclusiv, măcar din când în când, dacă memoria nu-mi joacă feste, și unele dinainte de 1989, ceea ce, cumva, întregește impresia mea tot mai pronunțată că, pe nesimțite, și nu în urma unui război intergalactic nimicitor, ca-n filmele de anticipație, planeta noastră a fost (deja) cucerită și invadată de o specie extraterestră cu gusturi (nu numai, dar și) muzicale, vestimentare, coregrafice și așa mai departe stranii și, în orice caz, radical diferite de ale mele și ale puținilor semeni care încă (supra)viețuiesc pe-aici, asta dacă nu cumva ființele astea bizare se numesc „tineri”.

În consecință, oricât de sinistru de slabă ar fi (și este, chiar cu asupra de măsură!)  și piesa ce reprezintă România, „Llamame”(?!), interpretată de afonul WRS(?!), locul ei în finală este pe deplin meritat și nu m-ar mira să obțină chiar o poziție fruntașă în ierarhie, în timp ce singura piesă onorabilă din întregul concurs (în afară de văditul plagiat al Suediei), „Trenulețul” moldovenilor de la Zdob și Zdub & Advahov Brothers, va sfârși cine știe pe unde, în loc să câștige. Măcar în seara asta mă culc devreme.