SĂ GÂNDIM CONSTRUCTIV 2: O (ALTĂ) SOLUȚIE LA ACTUALA CRIZĂ POLITICĂ

Dintr-o mulțime de motive, printre care și unul cu adevărat aproape serios și obiectiv, iată că n-am mai scris nimic aici încă de hăt, tocmai de când am scris ultima oară, în urmă cu nu mai puțin de sau peste... (stați să verific...) cam circa în jur de două luni (culmea, aș fi zis că a trecut mai mult!), așa încât am ratat câteva subiecte majore, cum ar fi desemnarea lui Eugen Tomac drept candidat de premier, pe care am comentat-o doar de unul singur sau cu soția, în intimitatea propriului apartament proprietate personală a ei, trăgând și o serie de concluzii pe care se pare că nu le-a mai tras nimeni, dovadă lamentabila eșuare a întregului demers prezidențial, doar că zilele astea iată că o luăm de la capăt, pentru că se vorbește (iarăși?!), ca soluție la ieșirea din criză, de un (alt) guvern tehnocrat, sau ceva cam pe-acilea, oricum cu premier „independent”, așa că profit de (noua) ocazie să-mi expun și oarecum public (cel puțin în teorie, dacă mă gândesc la bietul meu cititor fidel imaginar) teoria, după ce a trebuit să înghit în tăcere (mediatică) toate contraargumentele imbecile ale celor care, combătând ideea unei astfel de construcții, nu făceau decât să ne povestească ce bine ar fi fost să fie bine, adică să avem un executiv cu o „largă majoritate parlamentară”, sprijinit „în mod „transparent” de partidele „prooccidentale” și alcătuit din politicieni „asumați”, pentru că, altfel, vezi Doamne, nu ar exista „responsabilități precise”, toate formațiunile se vor delimita de măsurile dure de „reformă”, plus că, cică, un astfel de guvern ar fi potrivit doar în momentele de „criză politică profundă” „autentică”, nu ca glumița asta de la noi, care – ce-i drept, acum două luni, dar de atunci au mai trecut... două luni – ar fi fost doar una de orgolii, de parcă importante ar fi justificările puerile pentru care unii nu mai vor să guverneze cu alții, și nu faptul în sine că țara nu mai e, practic, guvernată deloc.

Ei bine, ziceam eu încă de pe atunci, și cu atât mai mult reiterez acum, că, deși, printre altele, Tomac mi se părea un personaj între sinistru [ca (fost?) băsist] și caricatural (ca tot restul), și nici Nazare nu cred să fie cu mult mai breaz, ideea de guvern tehnocrat este cea mai potrivită acum, deoarece poate reprezenta salvarea partidelor „prooccidentale”, oarecum pe modelul guvernului Cioloș, în sensul că, în funcție de interesele politice (din 2028) și de prestația propriu-zisă a executivului, PSD, PNL și USR (că UDMR are un statut aparte) se pot poziționa față de el așa cum le vine la socoteală, respectiv, fie, pe de-o parte – dacă li se pare că a avut o activitate bună, cu rezultate economice și sociale remarcabile, cum ar fi... belșug și fericire pentru populație – și-l pot însuși, subliniind, în campania electorală, că ele l-au susținut și așa mai departe, fie, pe de alta – dacă se ajunge la nenorociri, creșteri de taxe, prăbușire economică etc. – să se situeze în opoziție față de el, de vreme ce nu au avut miniștri din rândurile lor, măcar cam cum s-a poziționat PSD față de guvernul Bolojan (din care făceau parte) sau, în 2024, PNL față de guvernul Ciolacu (din care, de asemenea, făceau parte), în speranța, zic eu perfect întemeiată, că se găsesc suficient de mulți alegători din bazinele lor electorale care să-i creadă pe cuvânt. Așa, de pildă, dacă bine îmi amintesc, pe Cioloș USR a preferat să-l ia în brațe, în timp ce PNL și, mai ales, PSD au dat cu el de pământ, cu toții profitând într-un fel sau altul.

Sigur, e vorba de foarte mult, să zicem, politicianism în ce spun eu, însă, în condițiile în care, în 2028 (dacă nu ne împușcăm singuri prematur în cap cu niște alegeri anticipate, pe principiul „cine moare acum nu mai moare la anul”), riscăm să ne pomenim cu un AUR la un scor electoral istoric, cred că aproape orice lucru care poate diminua, oricât de puțin, acest pericol este legitim, inclusiv această manevră nici măcar cu adevărat machiavelică, de a institui un fel de guvern... artificial (pe lângă că „de armistițiu”, dat fiind că oricum altă soluție reală de a ieșit din actualul blocaj nu se întrevede), care, pe de altă parte, chiar ar putea aduna și ceva personalități independente importante, pe lângă un eventual premier respectabil și competent.

În plus, cum spuneam cândva, demult, personal prefer oricând un guvern tehnocrat unuia, de pildă, de uniune națională, deoarece mă simt cu mult mai liniștit să-i știu pe toți politicienii în opoziție decât să-i știu pe toți la putere.