DEZAMĂGIŢI, DEZAMĂGIŢI ŞI DEZAMĂGIŢI

Pe lângă oamenii dezamăgiţi pe bună dreptate, în mod obiectiv, de politicieni, există alte două categorii de cetăţeni “scârbiţi” din motive care, de fapt, deşi nu au cum să-şi dea seama, şi cu atât mai puţin să recunoască, li se datorează lor înşile.

Mai întâi, este alegătorul atât de boc încât să voteze cu domnul Bou (sau invers), adică gata să pună botul la cele mai fanteziste promisiuni electorale, o dată, de două, de trei ori... pentru ca, în cele din urmă, să înţeleagă că a fost minţit şi, desigur, să fie dezamăgit! Celălalt tip este acela care, chiar dacă optează pentru un politician relativ onest, care nu-i promite marea cu sarea, se aşteaptă totuşi ca ele să-i fie oferite, având convingerea, de pildă, că, aşa cum se spunea odinioară, în fişa postului de preşedinte al ţării intră şi obligaţia de a distribui butelii către popor; dacă nu şi-o primeşte pe-a lui, dă vina tot pe politician şi, desigur, la fel ca şi cei de mai sus, este dezamăgit.

Ce vreau să spun cu toate astea este că în marea masă a celor care nu se mai prezintă la vot şi îşi jură că nici nu o vor mai face vreodată, fiindcă au fost de fiecare dată înşelaţi în aşteptări, nu se află neapărat numai cei mai lucizi şi mai inteligenţi dintre români, aşa cum le place unora să creadă.