MONOPOL TV

Scriam zilele trecute despre felul în care principalele televiziuni de ştiri, Realitatea TV şi Antena 3, îşi împrumută una alteia invitaţii, inclusiv “prospăturile”, probabil în funcţie de audienţa pe care o aduc, dar şi de ceea ce le servesc partidele. Încă şi mai iritant mi se pare modul cvasimonopolist în care cele două posturi tratează informaţiile, ambele abordând aproape întotdeauna acelaşi subiect, oricât de idiot, chiar şi atunci când ar avea de unde alege. Cele mai recente exemple sunt sinuciderea Mădălinei Manole, dezgroparea Ceauşeştilor şi, nu mai departe de ieri, tâmpenia cu CD-ul în care Băsescu lovea un copil.

Urmărindu-le practic în paralel, mi-a devenit limpede că fiecare are un departament special care urmăreşte activitatea celuilalt (ceea ce în fond e ok). Adesea însă câte o ştire de ultimă oră, cum ar fi un accident rutier sau aviatic, e preluată de unii vădit la noroc, după ce au citit-o pe ecranele concurenţei, care întâmplător s-a mişcat mai repede, având vreun corespondent în zonă. Până şi conferinţele de presă sunt transmise la unison, exact până în acelaşi punct (excepţie făcând cele ale PC, care sunt difuzate integral de Antena 3 şi ignorate complet de Realitatea TV), încât n-ai nicio alternativă, fiind condamnat fie să te plictiseşti oriunde comuţi, fie să te enervezi că nici colo nici dincolo nu poţi urmări până la capăt ceva care te interesează.