“NECRUŢĂTORII”

Mărturisesc că, oricât de greu mi-ar fi să înţeleg de ce, în ciuda tuturor criticilor legate de numărul mare al absenţelor sale din Parlament, Crin Antonescu nu e în stare de un minim efort pentru a scăpa odată de eticheta (din păcate, meritată!) de “chiulangiu”, încă şi mai greu îmi vine să mă împac cu ideea că în România până şi mulţi dintre oamenii cu – metaforic vorbind – capul rotund, deci în aparenţă (mai) luminaţi, ascund tot un creier pătrat, aşa cum se întâmplă cu toţi aceia care, deşi împărtăşesc sincer şi de multă vreme opinia de bun-simţ că Băsescu şi ai lui reprezintă o catastrofă naţională, practic îl pun pe acelaşi plan al nemerniciei politice şi pe Antonescu, reproşându-i nimic altceva decât tocmai acest absenteism, care l-ar face nedemn să devină o “alternativă viabilă”.

Cum ar veni – tot metaforic vorbind –, conform standardelor morale ale acestor “necruţători”, criminalii în serie, pedofilii şi violatorii sunt fix la fel de vinovaţi şi merită exact aceleaşi pedepse, legale şi/sau divine, ca un amărât amendat pentru că a parcat în loc nepermis! (În paranteză fie spus, am convingerea că, dacă nu era chestiunea absenţelor, Antonescu ar fi fost oricum condamnat cu aceeaşi vehemenţă pentru că are părul prea lung/prea scurt sau uneori poartă/nu poartă cravată!)