A MAI TRECUT UN AN (DEGEABA)

Blestemul Eurovision loveşte din nou România: indiferent de (non)valoarea concurenţilor, de componenţa (mai largă sau mai restrânsă, mai neaoşă sau mai internaţională) juriului (“de specialitate”), de ponderea (mai mare sau mai mică a) publicului  în decizie sau de sistemul de organizare a fazelor naţionale (cu sau fără televizarea etapelor de preselecţie; cu două, trei sau… cinci semifinale; cu şase, zece sau douăsprezece melodii în “marea” finală etc.), piesa selectată este, în mod invariabil, una dintre cele mai slabe prezente în concurs, iar cea mai bună termină pe locul doi sau trei!

Anul acesta, dat fiind nivelul extrem de scăzut al participanţilor, nici nu aveam de gând să scriu, fiindcă îmi era practic indiferent ce se întâmplă, însă prestaţia de aseară, din finală, a Bellei Santiago [care în semifinală – fără să pot spune că mă dezamăgise, de vreme ce apariţia-revelaţie (pentru mine) de anul trecut se datorase (şi) celor de la Jukebox – mă lăsase rece], cu un “show” interesant, pastişat puţin (mai mult) după cel al Ruslanei, din 2004, care, cu largul aport al celor patru macho-dansatori din fundal, a pus în valoare nu doar calităţile vocale şi farmecul personal al interpretei, ci şi o compoziţie muzicală altminteri, ce-i drept, mai potrivită pentru un “Afrovision” şi care, dacă ai asculta-o la radio, te-ar cam face să schimbi postul, îmi dăduse o rază de speranţă, mai ales când am văzut că a primit câte zece puncte de la toţi membrii juriului româno-moldo-alogen, cu excepţia notabil de penibilă a duduii Emmelie de Forest, câştigătoarea Eurovision 2013 (când şi arăta, nu doar cânta mai bine decât acum), care, mai degrabă din precauţie, pentru a nu periclita şansele melodiei din ţara natală de a se califica din semifinala ediţiei internaţionale, programată pe 16 mai, când Danemarca şi România se vor afla în competiţie directă (!), i-a acordat fix zero puncte!

În cele din urmă, din păcate, triumfătoare a ieşit mediocra ilustră necunoscută Ester Peony, plasată de votul publicului (valorând, ca niciodată, numai o şeptime din total) pe locul 8 din 12 (!), cu (doar) 3 puncte, în timp ce Bella Santiago a fost, de bine, de rău, pe 3, cu 8 puncte, devansată de alte două piese măcar suportabile, cea interpretată de Laura Bretan [şi care putea fi mai bună dacă nu începea (cu adevărat), după o sesiune de vocalize, abia când se termina] şi cântecelul cam de munte, uşurel şi zglobiu, cu refren de la un capăt la celălalt, al rockerilor de la “Trooper”.

Personal aştept cu nerăbdare să văd nu previzibilul eşec lamentabil de la Tel Aviv, de peste (nici) trei luni, ci ce sistem de calificare mai inventează TVR la anul pentru a selecta noua cea mai proastă piesă care să ne reprezinte.


P.S. Mi s-a părut mie, sau Selecţia Naţională Eurovision de anul acesta a fost un soi de 10 august 2018 (anti)muzical, cu majoritatea participanţilor veniţi de prin diaspora, abia bălmăjind în română, să ne înveţe democr cum se cântă?