OSCAR 2019: TOATE PREMIILE OCOLESC “ROMA”

Mai în(spre) ultima clipă decât oricând şi graţie unor investiţii (băneşti) mai mari ca niciodată în bilete de cinema şi abonamente la platformele online, am reuşit să văd şi anul acesta în timp util toate filmele nominalizate la principalele categorii ale Premiilor Oscar, cu excepţia “capodoperei” “Roma”, din care, deşi am avut-o la dispoziţie pe Netflix şi am manifestat toată bunăvoinţa, n-am putut să urmăresc mai mult de (primele) zece minute, în care protagonistele (presupun că femeile acelea luate de pe stradă şi devenite direct “actriţe de Oscar”) ştergeau praful şi spălau vasele, pe îndelete, într-o locuinţă, aşa încât am făcut pur şi simplu abstracţie de ea, cu atât mai mult cu cât – ca dovadă că nu e o prejudecată de-a mea cauzată de limbă, subiect, (non)actori sau faptul că e alb-negru – am realizat cu întârziere că regizorul, Alfonso Cuarón, este acelaşi care a făcut şi “Gravity” (iar de atunci până acum n-a mai făcut nimic!), un film care ar fi fost absolut pe gustul meu (limbă, subiect, actori, Techni/Eastman...color), dacă nu mi s-ar fi părut pur şi simplu foarte slab, în ciuda nenumăratelor premii obţinute (şi de el).

În altă ordine de idei, am remarcat că, anul acesta, cota de peliculă alocată realizatorilor de la Hollywood a fost de (fix) 135 minute (2 ore şi 15 minute), durată avută, cu minuscule variaţii (132, 134…), nu doar de şapte din cele opt filme nominalizate la categoria supremă, ci şi de alte cel puţin zece-douăsprezece aspirante văzute (doar) de mine, ceea ce pare un nivel de criză, deoarece este în netă scădere faţă de cel din 2012, când, aşa cum consemnam la vremea respectivă, mai toate aveau (fix) 2 ore şi 45 de minute. Asta dacă nu cumva s-or fi schimbat între timp preferinţele cinefililor, puse în evidenţă în mod ştiinţific de studiile efectuate cu ajutorul unor “focus grupuri” atent selecţionate de către cercetătorii de la prestigioasele universităţi americane (de film).

Iată, aşadar, preferinţele mele:

Cel mai bun actor în rol principal: Viggo Mortensen – “Green Book”

Cea mai bună actriţă în rol principal: Melissa McCarthy – “Can You Ever Forgive Me?”

Cel mai bun actor în rol secundar: Richard E. Grant – “Can You Ever Forgive Me?”

Cea mai bună actriţă în rol secundar: Amy Adams – “Vice”

Cel mai bun scenariu original: “First Reformed” – Paul Schrader

Cel mai bun scenariu adaptat: “BlacKkKlansman” – Charlie Wachtel & David Rabinowitz and Kevin Willmott & Spike Lee

Cel mai bun regizor: Yorgos Lanthimos – “The Favourite”

Cel mai bun film: “Green Book”