Bucureşti, România
E-mail: blogziar@yahoo.com

luni, 13 iulie 2020

ALTE CÂTEVA (POATE ULTIME) PUNCTE

Cum pandemia în România s-a relansat, mă văd nevoit să revin şi eu cu observaţiile pe puncte, de care credeam/speram că n-o să mai fie nevoie.

93. În contextul discuţiilor despre câţi oameni în carne şi oase, cu CNP-uri distincte, au fost de fapt testaţi cu cele deja spre sau chiar peste 850.000 de teste efectuate de când… se efectuează ele şi la noi sau de când le numără cine le numără, vineri echipa de fotbal Viitorul, a lui Gică Hagi, a fost nevoită să-și amâne meciul de campionat cu Academica Clinceni deoarece şapte dintre testele făcute jucătorilor şi personalului au fost… „neconcludente” şi au trebuit repetate, ocazie cu care au ieşit negative, iar partida s-a desfăşurat doar cu o zi întârziere.

Ideea e că la toate socotelile de până acum, cu câte cine ştie câte teste făcute unei singure persoane pozitive [respectiv unul când e depistată, plus cel puţin două care să iasă ulterior negative pentru ca persoana să fie declarată vindecată, dar putându-se ajunge la (mult) mai multe dacă boala se lungeşte], sau câte celor (altminteri sănătoşi) din categoriile de risc (medici sau, iată, fotbalişti, testați şi retestați, şi iar testaţi şi retestați, la fiecare etapă ori aşa ceva) etc., le mai adăugăm şi pe acestea neconcludente şi repetate. Iar dacă vineri au fost şapte din câteva zeci, în total, la Viitorul (în sensul că s-au testat şi magazionerii – vezi cazul de la Dinamo, parcă, nu doar cei din lot), aplicând un astfel de procentaj la cele 13-14 mii efectuate la nivel naţional (procent de teste ce se repetă, să zicem, a doua zi, şi iarăşi se contabilizează printre cele 13-14 mii „noi”, şi tot aşa), iarăşi ne dă cu virgulă. Tare mă tem că e cineva, undeva, care ştie foarte bine că n-au fost testate decât câteva zeci de mii de români.

94. Pe de altă parte, (tot) apropo de socoteli, una dintre (pseudo)/ex-jurnalistele de (pe) Facebook se revolta cu repetiţie, în câteva postări stupide şi redundante, făcându-şi tolomaci şi „adevărate ruşini” colegii de, cum ar veni, breaslă care spuneau la televizor că ne confruntăm cu „săptămâna cea mai neagră” de la debutul pandemiei, deoarece, vezi Doamne, nu aveau de unde să ştie, câtă vreme la începutul pandemiei nici nu se (prea) testa.

Dincolo de invocarea de către duduie a unei reguli de trei simplă care n-am înţeles ce rost avea în context, ar fi trebuit să o ducă şi pe ea capul că socoteala era făcută pe baza cifrelor oferite… de când s-a început testarea şi furnizarea datelor de către oficialităţi. La fel cum, atunci când se vorbeşte, de pildă, despre cel mai călduros an din istorie, nimeni nu-i ia în calcul pe cei din timpul lui Burebista, ci se referă la cei de când se fac măsurători meteo.

95. Şi ca o dovadă că puseul de gogomănie al cucoanei amintite nu era un incident izolat, se mai indigna, într-o altă postare, şi din cauza unui ceva epidemiolog care spunea că, pe de-o parte, această creştere a numărului de cazuri este determinată de ceea ce s-a întâmplat în urmă cu o săptămână (în cluburile de) pe litoral, dar, pe de alta, dacă s-ar lua măsuri concrete, situaţia s-ar ameliora peste alte câteva săptămâni, acuzându-l că stă prost tot cu matematica, fiindcă, nu-i aşa?, proba adunării este scăderea, adică ce s-a stricat într-o săptămână, logic, s-ar repara în fix acelaşi interval.

Acum, chiar şi fără să ne gândim că domnul epidemiolog, spre deosebire de duduie, are atâta minte cât să realizeze că nicio astfel de măsură „concretă” nu se poate măcar implementa instantaneu (d-apăi să mai aibă şi efectele scontate), şi de aceea a vorbit de „câteva” săptămâni, presupunând că tanti în cauză e mai bună măcar ca gospodină, aş vrea să ne demonstreze – conform unei butade apărute pe la începutul anilor '90, apropo de căderea comunismului şi revenirea la democraţie – cum reuşeşte ca, în acelaşi timp în care a preparat o ciorbă de zarzavaturi, să transforme ciorba înapoi în legume proaspete. Că tot despre matematică şi regula de trei simplă e vorba.

96. Trecând peste chestiunile de amănunt ale deciziilor CCR, nesesizate de cei cu adevărat proşti şi doar ocolite, în dezbateri şi polemici, de cei cu diverse interese politice, cum ar fi că ele – aproape că aş zice „din păcate” – se referă doar la o problemă de principiu, aproape tehnică, stipulată în Constituţie (una care, oricât aş fi socotit la un moment dat că e de proastă, se dovedeşte şi-aşa prea bună pentru ce specii de zombi sălăşluiesc pe aceste meleaguri!), şi anume că libertăţile individuale nu pot fi îngrădite prin tot felul de hârtiuţe semnate de orice funcţionăraş ministerial, ci trebuie stipulate în nişte legi votate de Parlament (care, ca şi Constituţia…), pe logica celor care ar vrea ca oamenii bolnavi (acum de Covid-19, în urmă cu 30 de ani de HIV, iar prin evul mediu de alte alea) să fie internaţi cu forţa prin spitale sau „zone-tampon” (de unde – ce să vezi?, că s-a mai şi întâmplat – pot fugi şi atenta la sănătatea celor… sănătoşi prin definiţie), şi mai bine ar fi ca ei să fie adunaţi în sanatorii izolate, poate prin munţi, sau în ghetouri, iar dacă tot nu e de ajuns, să fie pur şi simplu gazaţi şi să li se ardă cadavrele ce ar putea deveni surse de răspândire a infecţiei. A.D. 2020.

97. Ca să înţeleg şi eu, un aproape bătrânel decreţel rupt de realitatea socială şi politică autohtonă: tinerii din ziua de azi sunt tefeliştii #rezist responsabili, care pun mai presus de orice nobilele idealuri democratice, preocuparea pentru „legile justiţiei”, alea-alea, fac (recte făceau, înainte de pandemie) mitinguri de sute de mii de oameni împotriva corupţiei şi a „ciumei roşii” care aşa şi pe dincolo, naşpa, pute, revoltaţi că Avocatul Poporului şi judecătorii CCR sunt aserviţi PSD şi dau decizii criminale, punându-ne vieţile în pericol în plină pandemie; sau cei care se înghesuie cu maximă i-responsabilitate la terase, în cluburile de pe litoral (unde n-am văzut să predomine bătrâneii ramoliţi şi spălaţi, chipurile, pe creier de acoliţii hidrei pesediste), pe plaje etc., fără să poarte măşti şi să respecte distanţarea socială?

98. Fără o altă legătură cu pandemia decât că se petrece (inclusiv) în timpul ei, tare aş vrea să aflu şi eu, o dată pentru totdeauna, care e logica celor de la – acum (dar se petrece şi la alţii) – Look Sport (3), care, având în program o transmisiune directă amânată, pe motive de ploaie, cu un număr neprecizat de minute, dar poate puţine, 10-15, survenită sau anunţată, practic, la începutul intervalului, deci când comentatorii se pregăteau, probabil, să intre în studio, decid să nu dea legătura, măcar pentru a-şi anunţa telespectatorii ce se petrece, dacă nu – cum fac cei de la Digi, de pildă, în cazul exact acelorași transmisiuni (e vorba de antrenamentele şi calificările din F1) – să comenteze (mai ales că au specialişti) întâmplarea şi să ofere diverse informaţii de la faţa locului, şi difuzează în buclă nişte căcaturi de clipuri promoţionale sau reiau vreun fragment de emisiune difuzată deja de enşpe ori? Îi plătesc pe comentatori cu ora şi preferă să nu le achite suma aferentă acelor minute „pierdute”? Sau o fi o chestie de tarif pentru satelit? Oricum, mie mi se pare o lipsă de profesionalism strigătoare la cer.

Niciun comentariu: