PREMISE DUPĂ CONCLUZII

La fel ca pentru foarte mulți alții, și pentru mine apariția lui Călin Georgescu, despre care am aflat, practic, în seara alegerilor, odată cu începerea difuzării rezultatelor oficiale parțiale, după ce nici măcar exit-poll-urile de doi bani nu mă făcuseră să-l bag în seamă cu adevărat, a fost o surpriză, însă – așa cum am tot spus-o de-a lungul ultimelor luni, în schimb n-am mai văzut pe nimeni altcineva să remarce – spre deosebire, presupun, de mulți alții, eu unul chiar am stat, pe durata campaniei electorale, cu ochii lipiți de buletinele, emisiunile de analiză și talk-show-urile politice ale principalelor posturi de știri, în special Antena 3 și Digi 24, încât mă și întrebam cum de, din cei, parcă, 14 candidați la președinție, nu văd la dezbaterile altminteri foarte legal marcate drept „emisiune electorală” (sau ceva de genul) decât reprezentanții a cel mult patru sau cinci, respectiv, într-o ordine aleatorie, Ciolacu (PSD), Ciucă (PNL), Lasconi (USR), Geoană (independent) și, din când în când, câte un Diaconescu (independent), Terheș (?/independent?) și, încă și mai rar, Simion (AUR), fără ca, măcar, să mai văd și că respectivele posturi sunt amendate drastic și nonstop de către CNA pentru nerespectarea unor reguli privitoare la echilibru, corectitudine și așa mai departe, astfel încât, după ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat cu anularea alegerilor prezidențiale, mi-a fost foarte ușor să înțeleg cum, pe TikTok, lucrurile au stat... fix pe dos, respectiv cu o supraexpunere a lui Călin Georgescu în detrimentul altor candidați, numai că, în această lumină, trebuie să concluzionez, de fapt, că, pe undeva, TikTok a echilibrat balanța generală, iar dacă varianta oficială este că activitatea mult blamatei aplicații (pe care eu în continuare n-o am în portofoliu, mărginindu-mă la bătrânul și, cică, bătrânescul Facebook) a fost coordonată de către „agenturilii” rusești angrenate într-un odios război hibrid împotriva fragedei noastre democrații, aproape că-mi vine să conchid, cu riscul de a fi catalogat, de către cei care nu mi-au citit alte articole, drept putinist și/sau măcar georgist, că, în schimb, televiziunile de știri (amintite) au fost controlate, dimpotrivă, de către agenturile americane și (pro)europene, care s-au descurcat foarte bine, cel puțin în ceea ce mă privește, să ascundă de ochii electoratului prezența georgescului în peisajul politic autohton.

Sigur că în calitate de cetățean, la drept vorbind, nu foarte interesat de alegerile prezidențiale, așa anoste cum se prefigurau ele înainte de 24 noiembrie, îmi pot asuma o parte importantă din vina de a nu mă fi interesat suficient despre toți cei înscriși în cursă, monitorizând cu obstinație absolut toate mijloacele de (dez)informare în masă în timpul campaniei electorale, de la televiziunile de știri la cele mai obscure aplicații și site-uri de internet, însă trebuie să mărturisesc că nu pot scăpa de un acut sentiment de frustrare, deoarece, de pildă, mă gândesc că, la fel de bine (sau rău) cum n-am aflat de un suveranist putinist cu o mulțime de doage lipsă, care firește că nu mi-ar fi schimbat opțiunea de vot, în sensul de a mă face să mi-l exprim, se prea putea să nu aflu de un personaj care, din punctul meu de vedere, să fie cu adevărat providențial, cu un program electoral impecabil, de o înaltă ținută morală și intelectuală și așa mai departe, pe care să-mi fi dorit să-l votez cu ambele mâini, ceea ce mă face să-mi iau angajamentul solemn față de mine însumi că de-acum înainte, în perspectiva alegerilor din 4 mai, voi sta cu ochii inclusiv pe afișele (electorale) cât un bilet de tramvai lipite pe stâlpii de iluminat stradal, dacă s-a dovedit că doar urmărind posturile de televiziune de știri undeva la vreo 16 ore din 24 n-a fost nici pe departe suficient să mă informez corespunzător.

Pe de altă parte, dar cam în aceeași ordine de idei, în condițiile în care, conform unor „studii demografice” privitoare la repartizarea pe grupe de vârstă a celor care au votat cu Georgescu, difuzate curând după alegeri, reieșea că l-au preferat doar vreo 5% dintre vârstnici, respectiv peste 55 sau 59 de ani (nu mai știu precis care era limita), ceea ce era absolut explicabil prin faptul că în general aceștia nu au TikTok, mă gândeam încă de atunci că, din momentul în care numele lui va fi popularizat, într-un fel sau altul, și pe canalele media principale, urmărite și de seniori – care, inclusiv din motive oarecum obiective, dat fiind, de pildă, că sunt pensionari, cu venituri modeste și așa mai departe, niciodată n-au excelat în a vota... cum trebuie, fiind întotdeauna principalul bazin electoral fesenist, vadimist, pesedist în vremurile de cea mai tristă amintire ale social-democraților (alea cu Iliescu, Năstase, apoi Dragnea), ba chiar și băsist – scorurile lui Georgescu vor exploda, ceea ce pare să se și întâmple, spre tâmpa uimire perpetuă a tot felul de mari analiști politici consacrați de zeci de ani.