SCURTĂ POVESTE CU KAGHEBIȘTI

Evident că nu am informații suplimentare care să confirme sau să infirme declarațiile fostului ofițer KGB, sau ceva, conform cărora Donald Trump ar fi fost „format” sau racolat ca potențial agent sovietic încă din anii 80, însă, spre deosebire de ceea ce crede cu tărie fanul numărul unu din România al actualului președinte american, faptul că aceste dezvăluiri au apărut pentru prima oară nu zilele astea, cum lăsau să se înțeleagă publicațiile noastre care abia acum le-au (re)descoperit prin presa internațională, ci în urmă cu hăt, patru ani, reprezintă o circumstanță agravantă, pentru că, de pildă, eu însumi mă gândeam, atunci când le-am auzit, că, după felul cum decurg „negocierile” prin care noua administrație a SUA practic predă Ucraina la cheie (în fine, puțin mototolită după trei ani de război) lui Putin, nu e nicio mare scofală pentru nimeni, inclusiv pentru mine, să-și închipuie un astfel de scenariu ca de film, cu Trump abordat de câțiva kaghebiști și convins să trădeze în schimbul cine știe căror favoruri, așa că părea o chestiune de timp până să apară și vreun pretins martor mai mult sau mai puțin ocular al unei asemenea operațiuni, în schimb, dat fiind că dezvăluirile au apărut în urmă cu patru ani, când comportamentul lui Trump, oricât de... discutabil, nu era nici pe departe la fel de elocvent ca acum, le face cu mult mai credibile, fiind lesne de imaginat și o scenă în care „ciripitorul”, confruntat de reporterul incredul, să spună ceva de genul „ei bine, dacă nu credeți, aveți răbdare și o să vedeți ce o să se întâmple dacă Trump va mai rămâne suficient de mult timp în funcție (sau – la cum au decurs lucrurile – va fi reales – nota mea)”. Iar prezentul nu face decât să pară că-i dă deplină dreptate.

Cât privește raționamentul perfect eronat al amintitului fan numărul 1..., care se arăta din cale-afară de autosatisfăcut de cum a devoalat el manipulările presei autohtone, când, de fapt, n-a făcut decât să-și îngroape și mai adânc idolul, cel puțin în ochii mei, nu e nici pe departe prima sau măcar doar a opt sute nouăzeci și șaptea oară, ori – sunt sigur – ultima când asist la o asemenea eroare de judecată monumentală din partea lui.