CRONICI... PARANORMALE
Citind cronica filmului “Ultimele dorinţe” (“The Bucket List”), scrisă de Romulus Căplescu în Adevărul, am putut identifica momentul exact în care autorul, presat probabil de nevoi stringente, a fost obligat să părăsească pentru un timp sala de proiecţie. Povestind cu lux de amănunte intriga (după un mai vechi obicei prost al cronicarilor noştri), domnia sa considera a fi “una dintre slăbiciunile scenariului” faptul că cele două personaje principale se întâlnesc într-o rezervă dublă a spitalului condus chiar de unul din ele, deşi “ditamai magnatul îşi putea permite un întreg apartament în propriul spital”.
La prima vedere, observaţia pare justificată, însă un dialog între respectivul proprietar şi asistentul său personal explică limpede motivul acestei situaţii: cum spitalul tocmai se afla în vizorul unei comisii de anchetă, managerul nu-şi putea îngădui să facă excepţie de la regula pe care o impusese el însuşi, de a interzice rezervele individuale pentru a reduce cheltuielile. Foarte logic, cu condiţia să nu ratezi secvenţa.
Asta îmi aminteşte că în urmă cu ceva vreme m-a frapat o serie de cronici pe marginea altui film, “Elizabeth: Epoca de Aur”. Vreo patru sau cinci autori de la publicaţii diferite, dar pe care personal i-am suspectat că au urmărit şi apoi au bârfit pelicula împreună, erau indignaţi deoarece, chipurile, eroina arăta ca o puştoaică de nici 20 de ani, deşi conform adevărului istoric ar fi trebuit să aibă peste 50. Nu numai că nu era deloc aşa, şi că mai ales în scenele când se afla în intimitatea propriului dormitor, nedichisită pentru ochii supuşilor şi curtenilor, regina arăta suficient de rău şi chiar îşi manifesta disperarea de a fi îmbătrânit, dar însăşi actriţa care o interpreta, Cate Blanchett, are aproape 40 de ani, încât şi să fi vrut tot nu putea părea o adolescentă. Întotdeauna însă “profesioniştii” văd altceva.
La prima vedere, observaţia pare justificată, însă un dialog între respectivul proprietar şi asistentul său personal explică limpede motivul acestei situaţii: cum spitalul tocmai se afla în vizorul unei comisii de anchetă, managerul nu-şi putea îngădui să facă excepţie de la regula pe care o impusese el însuşi, de a interzice rezervele individuale pentru a reduce cheltuielile. Foarte logic, cu condiţia să nu ratezi secvenţa.
Asta îmi aminteşte că în urmă cu ceva vreme m-a frapat o serie de cronici pe marginea altui film, “Elizabeth: Epoca de Aur”. Vreo patru sau cinci autori de la publicaţii diferite, dar pe care personal i-am suspectat că au urmărit şi apoi au bârfit pelicula împreună, erau indignaţi deoarece, chipurile, eroina arăta ca o puştoaică de nici 20 de ani, deşi conform adevărului istoric ar fi trebuit să aibă peste 50. Nu numai că nu era deloc aşa, şi că mai ales în scenele când se afla în intimitatea propriului dormitor, nedichisită pentru ochii supuşilor şi curtenilor, regina arăta suficient de rău şi chiar îşi manifesta disperarea de a fi îmbătrânit, dar însăşi actriţa care o interpreta, Cate Blanchett, are aproape 40 de ani, încât şi să fi vrut tot nu putea părea o adolescentă. Întotdeauna însă “profesioniştii” văd altceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu