MIC ŞI ELECTRIC

De ce să mint? Din noianul gogomăniilor “editate perfect” de Emil Boc de-a lungul timpului, propunerea făcută ieri, de a se iniţia nu ştiu ce demersuri pentru introducerea în circulaţie a automobilelor electrice, oricât ar părea de hazlie şi nu tocmai oportună, având ceva din tichia de mărgăritar a chelului, mi se pare printre cele mai inofensive şi aproape raţionale, eu însumi – dincolo de faptul că printre foarte puţinele teorii ale conspiraţiei în care chiar cred se numără şi aceea că întârzierea trecerii la folosirea automobilelor electrice pe scară largă nu are nimic de-a face cu limitele tehnologiei actuale, ci cu interesele constructorilor de maşini şi mai ales ale marilor companii petroliere – fiind în privinţa protecţiei mediului şi/sau a fluidizării traficului urban partizanul unor măsuri atât de radicale încât nu le-am auzit încă sugerate serios de nimeni, cum ar fi, de pildă, interzicerea accesului maşinilor de teren, dacă nu şi al oricăror altora mai mari decât un Tico sau Matiz, în oraş şi, cândva, înlocuirea lor cu astfel de maşinuţe electrice, ori desfiinţarea liniilor de autobuz şi maxi-taxi, dacă nu există soluţii ca măcar vehiculele ce le deservesc pe acestea să fie electrice. Aşa că, de data asta, în propria-mi extravaganţă, îl iert pe bietul mini-premier.