ADIO!

Nu ştiu ce s-a întâmplat în ultimele două minute ale meciului de aseară cu Croaţia, de la CM de handbal feminin, fiindcă n-am avut puterea să mă uit, dar ştiu că, aşa cum era de aşteptat, România a pierdut. Cu toate că tricolorele au făcut de departe cel mai bun joc de la acest turneu, eliminarea e, ca să spun aşa, pe deplin meritată, după evoluţia de ansamblu, poate cel mai apropiat de adevăr rezultat fiind înfrângerea la nouăsprezece goluri diferenţă cu Franţa, în condiţiile în care cu Brazilia – ale cărei jucătoare, în paranteză fie spus, pe monitorul meu, în mizerabila transmisiune online de la Dolce Sport, pentru care, special ca să văd aceste meciuri, am scos din buzunar patru euro plus TVA, păreau nişte băieţi vânjoşi – mi se pare un adevărat miracol că n-au fost decât cinci.

Una peste alta, cu un antrenor, altminteri simpatic, dar pe care, cel puţin în time-outuri, nu l-am auzit dând alte indicaţii tehnice decât ceva similar cu tradiţionalul “pe ei, pe ei…” şi nişte formule standard de… îmbărbătare, şi cu nişte fete trezite prea târziu şi doar parţial din amorţire nu puteam aspira la mai mult, şi teamă mi-e că aici se cam termină definitiv şi cu handbalul nostru feminin, după ce s-a terminat deja, de ani buni, cu cel masculin, cu fotbalul, voleiul, rugby-ul şi toate celelalte sporturi de echipă şi nu numai.