Loading...
Bucureşti, România
E-mail: blogziar@yahoo.com

luni, 10 martie 2014

DUPĂ FRANCEZI, SĂ-I BEȘTELIM PE GRECI. URMEAZĂ ITALIENII

Cu neţărmurită ruşine, trebuie să recunosc: sistemul m-a învins (şi pe mine)! După vreo doi ani şi jumătate de libertate, independenţă şi aproape linişte, începând de, în principiu, joi, 6 martie 2014 (o zi trecută nu atât cu roşu, cât mai degrabă cu negru în analele personale), în urma unei mârşave cabale a cabliştilor, am (re)devenit abonat Romtelecom, cu contract ferm pe doi ani (pentru a beneficia de o serie de discounturi, graţie cărora voi plăti doar o căruţă de bani, în locul unui TIR), atât la serviciul de televiziune, pe care mi-l doream, cât şi la cel de telefonie fixă, care mi-a fost băgat pe gât, ridicând astfel numărul societăţilor de cablu al căror abonat sunt la trei (din trei). Ar mai fi câteva prin satelit, dar deocamdată mi-ajung.

Motivul acestei umilitoare mişcări a fost faptul că drepturile de difuzare pentru următoarele două sezoane de Formula 1 au fost pierdute de DigiSport în favoarea Dolce Sport (şi în defavoarea tuturor telespectatorilor), ceea ce, chiar şi pentru cei care nu mi-au citit blogul în ultimii ani, spune multe despre pasiunea mea pentru această disciplină, dar, presupun, şi despre halul în care am ajuns, acum, la bătrâneţe, dacă astea sunt preocupările mele de căpătâi în vremurile de restrişte pe care le trăim. În fine.

Partea cea mai sinistră din această poveste cu tâlc e că, încă înainte de a mă dezmetici complet şi de a mă trece oricum toate sudorile reci gândindu-mă la cei doi ani de sclavie (restul până la 12 şi chiar mai mulţi s-au consumat în precedenta mea relaţie năbădăioasă cu grecii), au apărut problemele, de unde şi formularea mea “în principiu” cu privire la data începerii contractului, sau mai bine spus a furnizării serviciilor.

Încă de când a intrat pe uşă retardatul care avea să-mi tragă firele şi să-mi instaleze aparatura, am înţeles că nu va fi uşor, de vreme ce chiar din prag, după ce i-am confirmat că nu greşise adresa, mi-a spus că a venit să-mi pună… internetul, adică exact singurul serviciu la care NU mă abonasem. I-au trebuit vreo zece minute să se dumirească, după care însă, a mai avut nevoie de încă o oră întreagă să desluşească tainele contractului şi ale reducerilor de tarif – una dintre ele făcând obiectul unui (alt) (contr)act, adiţional –, acțiune de amploare în urma căreia a trebuit să-mi consum şi eu o mulţime de minute de pe telefonul mobil pentru a vorbi cu retardata de la departamentul comercial, care, printre altele, a trimis un “duplicat”, mai cuprinzător, pe mail.

În sfârșit, după mai bine de trei ore de la începutul ostilităţilor, totul a fost gata, serviciul a pornit şi a funcţionat… aproape un sfert de ceas după plecarea retardatului, moment care a marcat debutul a… rămâne de văzut câte (că e un proces în plină desfăşurare) zile cu zeci de telefoane din partea mea și aşteptări (zadarnice) de (alţi) retardaţi care ar fi trebuit să-mi înlocuiască toată mățăraia, inclusiv sârmele lipite cu leucoplast, de la instalaţia de odinioară, de pe vremea lui Ceauşescu (cea din cauza căreia la fiecare ploicică eu aveam deranjament telefonic), pe care s-au făcut toate legăturile, deşi înţeleg că n-ar fi trebuit, şi eu însumi am pus întrebări în sensul ăsta retardatului, primind doar răspunsuri liniştitoare şi, evident, mincinoase.

Între timp, în momentele în care, pesemne, afară nu bătea vântul, iar eu nu încercam simultan şi telefonul şi televizorul (cum îl deschideam pe primul, murea celălalt), astfel încât reuşeam să văd fără întreruperi (vorba vine, erau doar intervale mai mari între ele) programele, am realizat că şi atunci când, sau dacă, se vor rezolva problemele de-acum, nu trebuie să am mari aşteptări. Imaginea e cumplită, cu “purici”, amintind de “feed”-urile pirat de pe internet, inclusiv în cazul canalelor HD la care am făcut imensa gafă să mă abonez, în speranţa de a vedea la parametri optimi cursele de F1. Pentru cunoscători (mai mari ca mine), am să menţionez că la Romtelecom decodoarele HD au o rezoluţie (?) de 720p, spre deosebire de cele de la UPC unde e 1080i. La Digi e şi mai bine, că recepționez direct în tunerul televizorului (Sony), aşa încât chiar şi programele SD se văd mai bine decât cele HD ale lui Dolce.

Cât despre canalul Dolce Sport HD, imaginea este absolut mizerabilă chiar şi în comparaţie cu celelalte canale HD transmise de Romtelecom. Iniţial am crezut că sunt eu vitregit de soartă, însă mi-a devenit limpede că până şi comentatorii din studio au parte de aceeaşi imagine proastă, atunci când, alaltăieri, unul dintre ei pur şi simplu nu izbutea să distingă măcar numărul de pe tricou, dacă nu chipul unui fotbalist care tocmai executa o lovitură de pedeapsă, aflându-se aşadar în prim-plan, singur în cadru! Ulterior, amărâtul nu înţelegea, nici după trei reluări din unghiuri diferite, dacă a fost gol direct sau bară-gol. 

De altfel, despre lipsa de profesionalism a celor de la Dolce Sport – care, printre altele, de pildă, deşi au drepturi de transmisie “în exclusivitate” pentru turneul de tenis feminin de la Indian Wells, dau numai câte două partide pe zi, de pe un acelaşi teren, oprind emisia la miezul nopţii, în condiţiile în care, de-o altă pildă, cei de la DigiSport transmit toată noaptea în direct meciurile de la turneul similar masculin – voi tot avea prilejul să vorbesc, dacă păstrez abonamentul, ceea ce încă nu e deloc sigur, având în vedere că am primit asigurări conform cărora, dacă nu se rezolvă curând problemele, îl pot rezilia fără penalităţi. Deja mi-e clar că nu voi avea parte de sesiunile de antrenament de la Formula 1, cum aveam la Digi, concluzia mea fiind că la Dolce se achiziţionează doar pachete reduse ale drepturilor de difuzare, dacă nu cumva chiar sunt preluate “feed”-uri clandestine de pe cine ştie ce sateliţi, procedeu ce ar explica şi faptul că ele nu sunt la parametri de înaltă definiţie. 

Nu cred să permită Consiliul Concurenţei, CNA-ul sau vreun organism de genul ăsta, însă eu dacă aş lucra la UPC sau la RCS (pentru care, martori îmi sunt cititorii, n-am avut nici pe departe numai cuvinte de laudă de-a lungul timpului!) aş face superpromoţii prin care să le asigur potenţialilor clienţi o lună-două de acces gratuit la concurenţă, respectiv la Dolce, după care aceeaşi perioadă la propria societate, urmând să decidă, în cunoștință de cauză, unde vor să rămână. Succesul ar fi garantat. Din păcate pentru ei, mulţi abonaţi Romtelecom (fireşte, nu dintre cei care, ca mine acum, ţin morţiş să vadă nişte emisiuni transmise doar pe canalele proprii şi n-au încotro) nu au termen de comparaţie şi îşi imaginează că ceea ce văd ei acolo este nivelul maxim la care a ajuns (fie şi doar în România) progresul televiziunii (HD) prin cablu. Ei bine, se înşală amarnic. Dolce e cu cel puţin un cincinal în urma celorlalţi!


P.S. Pentru obiectivitate, să consemnez că există, totuşi, şi o parte relativ bună în faptul că m-am abonat la Dolce. În mai toate transmisiile (deocamdată puţin numeroase şi slabe calitativ) urmărite în aceste câteva zile, favoriţii mei au avut câştig de cauză: Arsenal s-a calificat în semifinalele Cupei Angliei după un surprinzător 4-1 cu Everton, naţionala de rugby (nu-s chiar fan, dar dacă tot se transmitea…) a Angliei a învins-o pe cea a Ţării Galilor în Turneul celor Șase Naţiuni, iar Simona Halep a trecut de Lucie Safarova la Indian Wells.

Niciun comentariu: