RESPIRAȚI, VĂ RUGĂM!

Într-unul din weekendurile trecute, fix a doua zi după ce absolut toată presa, ca la o comandă, a scris/descoperit că străzile Bucureştiului nu mai fuseseră spălate de vreo trei luni întregi, recte de pe la ultima ploaie de toamnă dinaintea scurtului episod de (trei zile de) iarnă timpurie şi completă de la sfârşitul lui ianuarie, când a dat un soi de zăpada mieilor de genul celei care odinioară cădea uneori prin aprilie, toate marile bulevarde au fost pur şi simplu inundate cu apa revărsată din cisterne şi (alte) utilaje specifice, lucru care, în paranteză fie spus, în calitatea mea de biciclist nu mi-a produs chiar aceeaşi vie satisfacţie pe care mi-a procurat-o în cea de simplu cetăţean al falnicei urbe natale.

Partea foarte bună în această întâmplare pilduitoare cu tâlc este că, iată, autorităţile (locale) ţin totuşi cont de ceea ce semnalează presa. Fac însă un apel pe această cale către toți jurnaliştii responsabili din România ca, din când în când, măcar la o lună-două, să dedice în ziarele sau posturile lor de televiziune, ori măcar pe bloguri sau pe Facebook, câte un material (informativ) în care să le (re)amintească celor din administraţia publică faptul că, pentru a supravieţui (la propriu), trebuie să (şi) respire. Asta ca nu cumva, Doamne fereşte!, uituci cum se dovedeşte că sunt atunci când vine vorba de diversele lor obligaţii elementare, să asistăm la o nostimă tragedie în masă.