MAREA FRUSTRARE NAȚIONALĂ

Nu știu dacă e pe sistemul „să moară și capra vecinului”, dar, ieșind astăzi din casă – ceea ce, după cum am mai spus și cu alte prilejuri, oricât ar putea să pară de ciudat, nu se întâmplă chiar în fiecare zi (așa, de pildă, nu s-a întâmplat ieri) – am realizat că, în afara celor aproape patru milioane de cetățeni care au votat cu Georgescu și Lasconi și sunt, cât de cât, satisfăcuți de rezultate, în toată țara umblă pe străzi nu mai puțin de alte aproape șase milioane care, spre deosebire, de pildă, de mine, care am stat acasă, au făcut efortul de a merge la urne doar ca să-și vadă votul, practic, irosit, astfel încât nu le rămâne decât să aleagă, în turul doi, un „rău mai mic”, deoarece presupun că nici măcar pentru votanții lui Simion nu e cine știe ce consolare faptul că a ieșit pe primul loc Călin Georgescu, așa cum nici cei ai lui Ciucă și, cu atât mai puțin, Ciolacu nu văd un substitut pe măsură în Lasconi.

În același timp, mă gândeam că, în vremuri „normale”, și dacă marile partide mai mult sau mai puțin istorice, adică PNL (în principiu mai mult, dacă n-ar fi... și mai mult PDL în el) și PSD (mai puțin, chiar dacă s-o revendica de la cel al lui Titel Petrescu), ar fi avut bunul-simț de a proceda ca în 2009, când cei doi președinți respectivi, Crin Antonescu și Mircea Geoană, au putut să candideze în primul tur separat (că ideea candidatului comun e, totuși, o utopie), dar fără să se atace (sau cel puțin fără să se demoleze), cu (atunci) sau fără (eventual, acum) angajamentul ferm de a fi sprijinit în turul doi cel care se califica (sau de a se confrunta, fie și la sânge, între ei dacă ar fi intrat amândoi), am fi avut astăzi, probabil, niște scoruri similare cu cele din... 2014, când Victor Ponta a obținut vreo 40%, iar Iohannis 30%, în timp ce Călin Georgescu, chiar și cu acești 23% de azi, ar fi terminat abia pe locul trei, ceea ce n-ar mai fi scandalizat pe nimeni. Iar în turul doi se putea întâmpla orice, inclusiv o răsturnare de situație ca în același 2014.

Din păcate, disperarea liberalilor pedeliști, care și-au ales greșit candidatul și au socotit – în mod evident greșit, după cum s-a și demonstrat – că singura lor șansă de a intra în turul doi e să revină la mârșavele practici pediste din anii 90 și 2000, cu tot cu arsenalul de invective desuete la adresa... partenerilor de guvernare, a dus la situația actuală, în care și-au îngropat coechipierul de stabilitate, dar s-au îngropat, încă și mai adânc, și pe (recte „prin”) ei înșiși, iar din declarațiile unora dintre lideri văd că n-au înțeles nimic, adică nici măcar că în urmă cu doar câteva luni alegătorii lor și ai PSD-ului n-aveau nimic împotriva acestei alianțe, astfel încât i-au votat masiv pe listele comune de la europarlamentare, la fel ca și pe cele separate de la cele locale. Iar paradoxul (cel puțin pentru unii) e că în toată povestea asta partenerul loial și corect a fost... ciuma roșie, al cărei reprezentant, Marcel Ciolacu, a „murit” nevinovat, cel puțin din punct de vedere strict politic, pentru că altfel a avut el grijă să se și „sinucidă” prin propriile idioțenii din campania electorală, în frunte cu gestionarea catastrofală a scandalului legat de excursia la Nisa.

Pe de altă parte, mă întreb de ce, dacă tot au schimbat din temelii conducerea, peneliștii nu-i schimbă și pe „vectorii de imagine” care apar, zi de zi, la televizor să vorbească în numele partidului, respectiv lătrăii care, din punctul meu de vedere, dat fiind că am urmărit campania exclusiv la TV, au asigurat mai bine de 90% din transmiterea mesajului electoral, cu aceleași rezultate catastrofale la care asistăm cu toții, lucru pe care tind să-l facă, de altfel, și pesediștii, bașca Lasconi însăși, care după ce s-a afișat insistent cu alde Clotilde Armand, Drulă și toată ceata cea vestită a useriștilor responsabili de nenorocirile guvernării PNL-USR, văd că apare acum la braț cu alt imaculat al politicii din ultimii ani, individ cu o imagine atât de impecabilă încât e votat și când nu candidează, recte după ce s-a „retras”, dar a rămas pe buletinul de vot, respectiv, desigur, trubadurul Ludovic Orban. Aștept nu provincia, ci și pe Traian Băsescu în poza de grup. Luați de votați!