ULTIMUL VOT

Ultima oară am votat la alegerile parlamentare din 2012, când, pentru a storci politic cât mai complet și definitiv gândacul PDL al lui Traian Băsescu, am pus ștampila pe USL, alianța dintre liberalii autentici în care pe vremea aceea mai aveam un dram de încredere și pesediștii spălați, pe ici pe colo, de câteva ape, dar numai după ce m-am asigurat că în circumscripția mea (se trecuse, am impresia că temporar, la votul uninominal) nu e vreo figură sinistră, de genul Gabriel Oprea, care făcea și el parte din alianță, nu prea înțeleg de ce, și candida nu mai departe de circumscripția alăturată, în timp ce la mine era un penelist vechi, de care, ce-i drept, nu auzisem, dar m-am documentat înainte să pornesc spre secție, și un membru PUR ceva mai rezonabil decât media. De atunci, pur și simplu n-am mai avut cu cine și, într-un fel, nici de ce să votez, lucrurile mergând, cumva, târâș-grăpiș, de la sine, cu niște personaje când mai rele, când... și mai rele, dar care se păstrau, cât de cât, în incinta democrației, oricât de cam șchioapă ar fi ea în România.

Anul acesta, însă, mă simt, într-un fel, dator să ies din nou, cum ar veni pentru a apăra sau salva democrația asta șchioapă, însă nu doar de pericolul reprezentat de Călin Georgescu, alături de AUR, Șoșoacă și ce asemenea monstruozități ar mai putea să apară în mod surprinzător duminică, ci și, în al doilea rând, de perspectiva aproape la fel de cutremurătoare, pentru mine, de a vedea un partid ca USR, călăuzit de fosta ei lideră, devenită, ca probabil președinte al țării (dar nu cu voturile mele, pentru că la turul doi o să stau acasă) la fel de „independentă” ca Iliescu de FSN, Băsescu de PD/PDL și Iohannis de PNL/PDL (și chiar Constantinescu de PNȚCD), ajungând „principal partid de guvernământ”, cu cine știe ce procente „istorice” amețitoare, și, în al treilea rând, de nenorocirea politică deja petrecută mai demult și, parcă, accentuată în această campanie electorală, respectiv înghițirea fostului PNL de către forțele răului din PD/PDL, care i-au uzurpat inclusiv titulatura.

În plus, ca unul care am o orientare mai degrabă monarhistă, am considerat dintotdeauna parlamentul, cu toate bubele lui specifice nouă, drept principala instituție a democrației, spre deosebire de „administrația prezidențială”, pe unde coincidența (vorba vine!) face că s-au perindat personaje dintre cele mai abjecte, din punctul meu de vedere, așa încât mă interesează în mult mai mare măsură alcătuirea forului legislativ decât următorul individ sau următoarea individă care cu siguranță va induce regrete amarnice și păreri de rău profunde pentru următorii cinci sau zece ani, inclusiv (sau mai ales) în rândul propriilor votanți.

P.S. Și da, a sosit, probabil, timpul să-mi asum opțiunea și la modul practic, prin vot propriu-zis, nu doar prin... ținut de pumni, ca la ultimele vreo două scrutine, principalul meu argument, efectiv concret, palpabil, de viață și de moarte, nu la nivel „ideologic” sau „doctrinar”, ca unul care am în familia extinsă persoane cu afecțiuni cronice, fiind că o altă „coincidență”, care dăinuie deja cam de decenii, este că întotdeauna, atunci când la guvernare s-au aflat, într-o formulă sau alta (deci și în coaliții), social-democrații, medicamentele nu au lipsit din spitale, în timp ce, atunci când NU s-au aflat, brusc au izbucnit tot felul de scandaluri pe această temă, cu discuții despre taxa clawback (indiferent ce-o fi asta), pacienți cu afecțiuni cronice ieșiți în stradă, greve ale medicilor, inițiative ca și spitalele private să fie finanțate din asigurările... de stat, întârzieri ale alocării banilor către CNAS sau Ministerul Sănătății etc. și, în consecință, cu pauze mari în aprovizionarea cu aceste produse vitale, așa cum, de un alt exemplu, mai constatam, încă în urmă cu ani de zile, și altă coincidență, cu sau fără ghilimele, și anume că, de câte ori s-a aflat „dreapta” la guvernare la noi, a izbucnit câte o criză (economică) mondială (inclusiv pandemia), ceea ce poate să fie doar dovada unui simplu ghinion al ei aducător de nenorociri, dar tot e suficient să mă fi săturat de ea, mai ales că nu mai am (demult) nici vârsta (și nici moștenitori) să mă preocupe cine știe ce „dezvoltarea” României, cu „investiții” pentru autostrăzi și alte elemente de „infrastructură” de care probabil nici n-o să mai apuc să mă bucur prea mult, în schimb încep să am nevoie și eu de tot felul de elemente de protecție socială.

P.P.S. Într-o țară în care de două zile încerc să aflu când se încheie, cu adevărat, campania electorală, ca nu cumva să încalc regulile cu articolul ăsta citit de cel mult doi oameni ajunși pe pagina mea din greșeală, astfel încât să mă pomenesc la ușă cu vreun tablagiu pus pe amenzi, în timp ce Georgescu și ruso-chinezii lui zburdă în voie pe TikTok, dar, după ce găsesc pe câteva site-uri, chiar de încredere, inclusiv ale unor instituții media respectabile, că ar fi vorba de data de MÂINE, 30 noiembrie, ora 7.00, văd tot felul de jurnaliști, necontraziși de politicienii invitați în emisiuni, că s-a încheiat deja (de ieri sau din zori), iar astăzi n-ar mai fi voie să aia și aia, nici nu e de mirare că instituțiile sunt, și ele, ca vai de mama lor, aidoma oamenilor care le-au zămislit și le populează. Adică de o putoare și o incompetență maxime.

ACTUALIZARE: N-a trebuit mult ca să mi se zdruncine din temelii decizia de a ieșit duminică la vot!

Jucând cartea stupidă, inițial cu iz de cacealma, pe care și Crin Antonescu a jucat-o la un moment dat, când și-a luat angajamentul că nu mai candidează dacă nu știu ce se întâmplă sau nu se întâmplă, Marcel Ciolacu a urinat cu boltă pe cele 1,7 milioane de oameni care l-au votat și pe cine știe câți alții care ar fi vrut să-l voteze în cazul reluării alegerilor prezidențiale sau dacă ar fi ajuns, fie și la „masa verde” (adică după o renumărare corectă a voturilor), în turul doi (printre care, poate, și eu), partea și mai sinistră fiind că jetul acela n-ar putea decât să se îngroașe în cazul unei răzgândiri din partea lui. 

Iresponsabilitatea și imbecilitatea politicienilor n-au limite, chiar și atunci când fac pe nobilii!