ŞI SOARELE RĂSARE PENTRU CĂ A CÂNTAT COCOŞUL

Se pune întrebarea, aproape filosofică: dacă, să zicem, un arhitect prevesteşte neîncetat prăbuşirea unui imobil, susţinând că este prost conceput, prost construit şi aşezat pe un teren mlăştinos, iar într-o – vorba vine – bună zi peste imobilul cu pricina cade o bombă şi îl face praf... se cheamă că arhitectul a avut dreptate?! Şi, tot aşa, dacă un analist economic, de pildă Ilie Şerbănescu sau Liviu Voinea, anunţă de câţiva ani că economia României va intra inevitabil şi foarte curând(?) în criză din cauza cotei unice de impozitare, a consumului excesiv, a creditării prea laxe, a “supraîncălzirii” etc., iar într-un târziu peste noi vine într-adevăr o criză, dar mondială, pornită de hăt, peste ocean, cu ale cărei origini n-avem nimic de-a face şi din care până acum nu pare să scape nimeni, este el îndreptăţit să se considere genial şi să se laude că a anticipat ca nimeni altul dezastrul?!