DOPURILE
Imposibil să fie doar o coincidenţă! Am cel puţin trei exemple diferite, cu tot atâtea produse nici măcar similare şi realizate de firme prestigioase la nivel mondial.
Mai întâi, sticluţa de ketchup ultrapicant. Până la precedenta, pe care se prea poate s-o fi achiziţionat prin vara anului trecut, fiindcă nici pizza nu mai mănânc aşa des ca-n tinereţe, iar în omletă sau pe sendvişul cu brânză n-am ajuns încă să-mi pun, dopul interior alcătuia un sistem relativ complex, în genul pipetei de la flacoanele cu picături de nas, fiind necesare câteva mişcări ample şi viguroase de sus în jos pentru a stoarce, sau mai precis a împroşca pe produsul culinar dorit (în cazul meu delicioasa felie de pizza) câte o picătură. De obicei două sau trei pentru o îmbucătură… vorba vine sănătoasă, că ar avea de obiectat “profesorul” Mencinicopschi, dar cât să-ţi umple toată gura, erau de-ajuns, că-i iute rău. Acum, aproape că s-a renunţat la dopul interior, el fiind numai o meschină excrescenţă a celui de-afară şi având o deschidere largă, aproape cât întregul diametru al gâtului sticluţei, astfel încât, cu oricâtă grijă ai turna, abia înclinând recipientul, tot curge mult mai mult decât ţi-ai dori. Singura soluţie e să torni undeva pe marginea farfuriei o cantitate oarecare, minimul pe care-l poţi obţine, şi să înmoi acolo succesiv dumicaţii de pizza, înainte de a-i introduce, cu o satisfacţie deja înjumătăţită faţă de vremurile de altădată, în gură.
Al doilea exemplu este sticla de after shave. Aici chiar s-a renunţat cu totul la dopul interior, cândva prevăzut şi el cu un orificiu-dozator foarte eficient. Aceeaşi poveste. În loc să-mi torn în palmă cât vreau, curge cât se nimereşte, în ciuda eforturilor mele disperate de a înlocui fostul dop cu propriul deget, iar o sticlă care mă ţinea, fără exagerare, mai bine de-un an, acum s-a golit pe jumătate după vreo trei luni.
În fine, ultima dovadă o constituie flaconul de gel de bărbierit. Acesta, ce-i drept, păstrează în linii mari acelaşi sistem – unul dintr-acelea care oricum îţi “scuipă” la fiecare acţionare o doză fixă, dar aleatorie, de produs – numai că acum pur şi simplu doza respectivă s-a dublat. Poate celor care înainte aveau nevoie de două acţionări nu le pasă, fiindcă acum le e numai bună una singură, mie însă, care-mi era perfectă una – de mă şi gândeam ce calcule precise, bazate probabil pe minuţioase studii asupra comportamentului consumatorilor realizase fabricantul înainte de a ieşi pe piaţă –, fireşte că-mi prisoseşte, neavând cum să mă bărbieresc la o singură şedinţă de două ori şi nici cum să pun surplusul deoparte, pe vreo farfuriuţă, până data viitoare, sau la loc, aşa că jumătate arunc.
În încheiere, nu-mi rămâne decât să repet ce-am spus şi în deschidere: imposibil să fie doar o coincidenţă! Am convingerea că este o strategie de criză, asumată ca atare de diferiţii producători pentru a te face să risipeşti cât se poate de mult din produsele lor, obligându-te să le termini mai repede şi, în consecinţă, să cumperi mai des.
Mai întâi, sticluţa de ketchup ultrapicant. Până la precedenta, pe care se prea poate s-o fi achiziţionat prin vara anului trecut, fiindcă nici pizza nu mai mănânc aşa des ca-n tinereţe, iar în omletă sau pe sendvişul cu brânză n-am ajuns încă să-mi pun, dopul interior alcătuia un sistem relativ complex, în genul pipetei de la flacoanele cu picături de nas, fiind necesare câteva mişcări ample şi viguroase de sus în jos pentru a stoarce, sau mai precis a împroşca pe produsul culinar dorit (în cazul meu delicioasa felie de pizza) câte o picătură. De obicei două sau trei pentru o îmbucătură… vorba vine sănătoasă, că ar avea de obiectat “profesorul” Mencinicopschi, dar cât să-ţi umple toată gura, erau de-ajuns, că-i iute rău. Acum, aproape că s-a renunţat la dopul interior, el fiind numai o meschină excrescenţă a celui de-afară şi având o deschidere largă, aproape cât întregul diametru al gâtului sticluţei, astfel încât, cu oricâtă grijă ai turna, abia înclinând recipientul, tot curge mult mai mult decât ţi-ai dori. Singura soluţie e să torni undeva pe marginea farfuriei o cantitate oarecare, minimul pe care-l poţi obţine, şi să înmoi acolo succesiv dumicaţii de pizza, înainte de a-i introduce, cu o satisfacţie deja înjumătăţită faţă de vremurile de altădată, în gură.
Al doilea exemplu este sticla de after shave. Aici chiar s-a renunţat cu totul la dopul interior, cândva prevăzut şi el cu un orificiu-dozator foarte eficient. Aceeaşi poveste. În loc să-mi torn în palmă cât vreau, curge cât se nimereşte, în ciuda eforturilor mele disperate de a înlocui fostul dop cu propriul deget, iar o sticlă care mă ţinea, fără exagerare, mai bine de-un an, acum s-a golit pe jumătate după vreo trei luni.
În fine, ultima dovadă o constituie flaconul de gel de bărbierit. Acesta, ce-i drept, păstrează în linii mari acelaşi sistem – unul dintr-acelea care oricum îţi “scuipă” la fiecare acţionare o doză fixă, dar aleatorie, de produs – numai că acum pur şi simplu doza respectivă s-a dublat. Poate celor care înainte aveau nevoie de două acţionări nu le pasă, fiindcă acum le e numai bună una singură, mie însă, care-mi era perfectă una – de mă şi gândeam ce calcule precise, bazate probabil pe minuţioase studii asupra comportamentului consumatorilor realizase fabricantul înainte de a ieşi pe piaţă –, fireşte că-mi prisoseşte, neavând cum să mă bărbieresc la o singură şedinţă de două ori şi nici cum să pun surplusul deoparte, pe vreo farfuriuţă, până data viitoare, sau la loc, aşa că jumătate arunc.
În încheiere, nu-mi rămâne decât să repet ce-am spus şi în deschidere: imposibil să fie doar o coincidenţă! Am convingerea că este o strategie de criză, asumată ca atare de diferiţii producători pentru a te face să risipeşti cât se poate de mult din produsele lor, obligându-te să le termini mai repede şi, în consecinţă, să cumperi mai des.
2 comentarii:
Bine ca nu ai patit sa vrei sa torni, gelul de barbierit sa zicem, si sa-ti fi sarit capacul si sa fi curs tot gelul.
@Bogdan.Cretu
Se pare că am avut noroc de producători mai subtili… Probabil însă că situaţia descrisă de tine se va generaliza cât de curând. E o metodă mult mai eficientă!
Trimiteți un comentariu