O LOVITURĂ GREA

Cu riscul ca, după ce am votat (deja aş putea adăuga “ca prostul”) întruna cu liberalii încă de la primele alegeri chipurile democratice din 1990, să fiu catalogat drept un postac portocaliu de tot felul de ciutaci care s-au convertit de vreo doi ani jumate din pupincurişti ai lui Năstase şi Iliescu în fervenţi susţinători ai lui Crin Antonescu, şi din considerente pe care de-a lungul timpului le-am explicat pe larg în nenumărate rânduri (de pildă, aici, aici sau aici ), astfel încât n-am să o mai fac şi acum, schimbarea bruscă de macaz şi corabie politică a lui Sorin Frunzăverde mi se pare o lovitură grea, dacă nu cumva de-a dreptul fatală, pentru… PNL. O lovitură pentru PD-L ar fi fost dacă trecea la UNPR. Slavă Domnului că alde Elena Udrea, Sulfina Barbu, Vasile Blaga, Ioan Oltean sau Mircea Toader s-au grăbit să-şi reafirme ataşamentul faţă de cauza băsismului şi să dezmintă zvonurile că l-ar urma pe Frunzăverde ca vicepreşedinţi liberali, chiar dacă nici pe ei nu-i încântă poz(iţi)a premierului Ungureanu, care tocmai le-a dat de înţeles că va trebui să fie şantajat mai insistent decât se aşteptau, ca să se lase convins să le acorde bani de la Buget pentru pomeni electorale, fără de care n-ar mai avea şanse la alegeri decât candidând din partea Opoziţiei!